O definiție pentru pleanță
pleánță, plénțe, s.f. (reg.) zdreanță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pleanță
pleanță
| nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | pleanță | pleanța |
| plural | plențe | plențele | |
| genitiv-dativ | singular | plențe | plenței |
| plural | plențe | plențelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||