2 intrări

3 definiții

POMILÁ, pomilez, vb. I. Refl. (Regional) A se usca; a se pomăi. Rădăcina li se usca Și în vîrf se pomila. MARIAN, NA. 392.

POMILÁ, pomilez, vb. I. Refl. (Reg.) A se pomăi. – Din poamă.

pomilá vb. I refl. (reg.) a se stafidi, a se zbârci.

Intrare: pomila
verb (V201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pomila pomilare pomilat pomilând singular plural
pomilea pomilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pomilez (să) pomilez pomilam pomilai pomilasem
a II-a (tu) pomilezi (să) pomilezi pomilai pomilași pomilaseși
a III-a (el, ea) pomilea (să) pomileze pomila pomilă pomilase
plural I (noi) pomilăm (să) pomilăm pomilam pomilarăm pomilaserăm, pomilasem*
a II-a (voi) pomilați (să) pomilați pomilați pomilarăți pomilaserăți, pomilaseți*
a III-a (ei, ele) pomilea (să) pomileze pomilau pomila pomilaseră
Intrare: pomilare
pomilare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pomilare pomilarea
plural pomilări pomilările
genitiv-dativ singular pomilări pomilării
plural pomilări pomilărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)