7 definiții pentru postelniceasă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

postelnicea sf [At: (a. 1823) DOC. EC. 279 / Pl: ~ese / E: postelnic + -easă] (Înv) Soție a postelnicului (2).

POSTELNICEÁSĂ, postelnicese, s. f. Soția postelnicului. – Postelnic + suf. -easă.

POSTELNICEÁSĂ, postelnicese, s. f. Soția postelnicului. – Postelnic + suf. -easă.

POSTELNICEÁSĂ, postelnicese, s. f. (Învechit) Soția postelnicului. Din ietacul postelnicesei se deschise o galerie, unde ea iubea a cultiva florile cele mai rari și mai frumoase. NEGRUZZI, S. I 73.

POSTELNICEÁSĂ ~ése f. Soție a postelnicului. /postelnic + suf. ~easă

postélnic m. (vsl. postelĭnikŭ, d. postelĭa, pat, postelĭnŭ, de pat, d. po-staviti, a așeza, stati, a sta, a se opri; rus. postélĭnik. V. postată). La vechiĭ țarĭ, supraveghetoru ĭataculuĭ și garderobeĭ, ĭar în Moldova și Țara Românească, unu din ceĭ șase boĭerĭ marĭ de divan care introducea la audiențe (adică mareșal, șambelan), apoĭ ministru de externe. Un rang de boĭerie onorific. – Fem. -easă, pl. ese. V. camerier.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

postelniceásă s. f., g.-d. art. postelnicései; pl. postelnicése

postelniceásă s. f., g.-d. art. postelnicései; pl. postelnicése

Intrare: postelniceasă
postelniceasă substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postelnicea
  • postelniceasa
plural
  • postelnicese
  • postelnicesele
genitiv-dativ singular
  • postelnicese
  • postelnicesei
plural
  • postelnicese
  • postelniceselor
vocativ singular
plural