12 definiții pentru pramatie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRAMÁTIE, pramatii, s. f. Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía.

PRAMÁTIE, pramatii, s. f. (Fam.) Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía.

PRAMÁTIE, pramatii, s. f. Om cu purtări rele, cu năravuri urîte; stricat, destrăbălat, hoț. Și tată-său a fost o pramatie, de fura cloșca de pe ouă. SADOVEANU, P. M. 34. Nu trebuie să știu și eu ce pramatie de călător primesc noaptea-n gazdă? CARAGIALE, O. III 53.

PRAMÁTIE ~i f. Persoană josnică și amorală. [G.-D. pramatiei; Sil. -ti-e] /<ngr. pragmatía

pramàtie f. fig. poamă, sculă (în basmele muntene): astea sunt pramatiile ce a născut POP. [Gr. mod. PRA(G)MATIA, marfă, negoț].

pramátie f. (ngr. pra[g]matía, marfă. V. pragmatic). Iron. Sculă, tacîm, poamă, specie, specimen, tip de om: știŭ ce pramatie eștĭ! V. pramatie, specie, specimen, tefaric, tarbă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pramátie (-ti-e) s. f., art. pramátia (-ti-a), g.-d. art. pramátiei; pl. pramátii, art. pramátiile (-ti-i-)

pramátie s. f. (sil. -ti-e), art. pramátia (sil. -ti-a), g.-d. art. pramátiei; pl. pramátii, art. pramátiile (sil. -ti-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRAMATIE s. canalie, hahaleră, pușlama, secătură. (Mare ~ ești, amice!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pramátie (pramátii), s. f.1. Soi, specie, tip. – 2. Lichea, pușlama. – Mr. prămătie „marfă”, megl. primătiiă „marfă”. Ngr. πραμμάτεια „marfă” (Gáldi 235).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pramatie, pramatii s. f. persoană imorală

Intrare: pramatie
  • silabație: -ti-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pramatie
  • pramatia
plural
  • pramatii
  • pramatiile
genitiv-dativ singular
  • pramatii
  • pramatiei
plural
  • pramatii
  • pramatiilor
vocativ singular
plural