2 intrări

12 definiții

PREASLĂVÍT, -Ă, preaslăviți, -te, adj. Demn de admirație, de laudă; slăvit, lăudat. – Prea + slăvit.

PREASLĂVÍT, -Ă, preaslăviți, -te, adj. Demn de admirație, de laudă; slăvit, lăudat. – Prea + slăvit.

PREASLĂVÍT adj. 1. v. preamărit. 2. v. slăvit. 3. v. înălțat. 4. (BIS.) lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)

PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi.

PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi.

!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă

preaslăví vb. (sil. mf. -slă-) → slăvi

PREASLĂVÍ vb. 1. v. glorifica. 2. v. preamări.

A PREASLĂVÍ ~ésc tranz. înv. v. A PROSLĂVI. /prea + a slăvi

preaslăvésc, V. proslăvesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PREASLĂVIT adj. 1. binecuvîntat, glorificat, lăudat, mărit, preamărit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preamărit, slăvit, (livr.) august. (~ împărat.) 3. înălțat, mărit, preamărit, slăvit, (în unele țări) serenisim. (~ doge!) 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!)

PREASLĂVI vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

Intrare: preaslăvi
  • silabisire: -slă-
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) preaslăvi preaslăvire preaslăvit preaslăvind singular plural
preaslăvește preaslăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) preaslăvesc (să) preaslăvesc preaslăveam preaslăvii preaslăvisem
a II-a (tu) preaslăvești (să) preaslăvești preaslăveai preaslăviși preaslăviseși
a III-a (el, ea) preaslăvește (să) preaslăvească preaslăvea preaslăvi preaslăvise
plural I (noi) preaslăvim (să) preaslăvim preaslăveam preaslăvirăm preaslăviserăm, preaslăvisem*
a II-a (voi) preaslăviți (să) preaslăviți preaslăveați preaslăvirăți preaslăviserăți, preaslăviseți*
a III-a (ei, ele) preaslăvesc (să) preaslăvească preaslăveau preaslăvi preaslăviseră
Intrare: preaslăvit
preaslăvit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular preaslăvit preaslăvitul preaslăvi preaslăvita
plural preaslăviți preaslăviții preaslăvite preaslăvitele
genitiv-dativ singular preaslăvit preaslăvitului preaslăvite preaslăvitei
plural preaslăviți preaslăviților preaslăvite preaslăvitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)