3 definiții pentru pretăbăcire

PRETĂBĂCÍRE, pretăbăciri, s. f. Tăbăcire prealabilă. – Pre1- + tăbăcire.

PRETĂBĂCÍRE, pretăbăciri, s. f. Tăbăcire prealabilă. – Pre1- + tăbăcire.

pretăbăcíre s. f., g.-d. art. pretăbăcírii; pl. pretăbăcíri

Intrare: pretăbăcire
pretăbăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pretăbăcire pretăbăcirea
plural pretăbăciri pretăbăcirile
genitiv-dativ singular pretăbăciri pretăbăcirii
plural pretăbăciri pretăbăcirilor
vocativ singular
plural