2 intrări

11 definiții

PRIMÚLĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: prímulă] – Din fr., lat. primula.

PRÍMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: primúlă] – Din fr., lat. primula.

PRIMÚLĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală, cu frunze numeroase și cu flori liliachii sau purpurii (Primula).

!primúlă/prímulă s. f., g.-d. art. primúlei/prímulei; pl. primúle/prímule

prímulă s. f., g.-d. art. prímulei; pl. prímule

PRÍMULĂ s. (BOT.; Primula obconica) (reg.) gălățene (pl.), mireasă.

PRÍMULĂ s.f. Plantă ornamentală cu flori purpurii sau liliachii; (pop.) ciuboțica-cucului. [< lat. primula].[1]

  1. In DN acc. primúlă LauraGellner

PRÍMULĂ s. f. plantă ornamentală cu flori purpurii sau liliachii; ciuboțica-cucului. (< fr., lat. primula)

PRÍMULĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile de culoare purpurie sau liliachie, dispuse în inflorescență umbeliformă. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. primulei] /<fr., lat. primula

*prímulă f., pl. e (din lat. botanică primula, dim. d. lat. prima, întîĭa). Bot. Numele maĭ multor plante, ca cĭoboțica cuculuĭ saŭ țîța vaciĭ, gălbișoara, pînea porculuĭ, urechea ursuluĭ ș. a.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PRIMULĂ s. (BOT.; Primula obconica) (reg.) gălățene (pl.), mireasă.

Intrare: primulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular primulă primula
plural primule primulele
genitiv-dativ singular primule primulei
plural primule primulelor
vocativ singular
plural
Intrare: primulă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular primu primula
plural primule primulele
genitiv-dativ singular primule primulei
plural primule primulelor
vocativ singular
plural