2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PROOROCÍRE s. f. v. prorocire.

PROOROCÍRE s. f. v. prorocire.

PROOROCÍ vb. IV v. proroci.

PROROCÍ, prorocesc, vb. IV. Tranz. (În credințele religioase) A prezice viitorul, voința divină; p. gener. a prevedea și a anunța evenimente viitoare; a profetiza, a prevesti. [Var.: proorocí vb. IV] – Din proroc.

PROROCÍRE, prorociri, s. f. Acțiunea de a proroci și rezultatul ei; ceea ce prorocește cineva; prorocie, prezicere, profeție, prevestire. [Var.: proorocíre s. f.] – V. proroci.

PROOROCÍ vb. IV v. proroci.

PROROCÍ, prorocesc, vb. IV. Tranz. (În credințele religioase) A prezice viitorul, voința divină; p. gener. a prevedea și a anunța evenimente viitoare; a profetiza, a prevesti. [Var.: proorocí vb. IV] – Din proroc.

PROROCÍRE, prorociri, s. f. Acțiunea de a proroci și rezultatul ei; ceea ce prorocește cineva; prorocie, prezicere, profeție, prevestire. [Var.: proorocíre s. f.] – V. proroci.

PROOROCÍ vb. IV v. proroci.

PROROCÍ, prorocesc, vb. IV. Tranz. (În concepțiile religioase și în superstiții) A prezice viitorul grație unui dar special sau prin inspirație divină; (sens curent) a prevedea și a anunța evenimente viitoare. A prorocit bine părintele asupra sărmanului bade Isac. SADOVEANU, O. VIII 258. Vîntule, copile, Codrii ce-i trudești? Ce-mi tot spui de jale Și-mi tot prorocești? CERNA, P. 116. ◊ Refl. impers. Ne apropiam de teribilul an 1840, despre care se prorocea fel de fel de grozăvii. GHICA, S. 172. – Variantă: proorocí (GALAN, Z. R. 126, BASSARABESCU, V. 4, CONACHI, P. 293) vb. IV.

PROROCÍRE, prorociri, s. f. Acțiunea de a proroci și rezultatul ei; ceea ce se prorocește, prezicere, prevestire, prorocie. Prorocirile mele sînt mai vrednice de crezare decît ale prorocului Ilie. VORNIC, P. 191. Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic (= se ridică). EMINESCU, O. I 45.

prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă

prorocíre s. f., g.-d. art. prorocírii; pl. prorocíri

prorocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 sg. și pl. proroceáscă

prorocíre s. f., g.-d. art. prorocírii; pl. prorocíri

PROROCÍ vb. 1. v. prezice. 2. v. ghici.

PROROCÍRE s. 1. v. prezicere. 2. v. prezicere.

A PROROCÍ ~ésc tranz. A prezice ca proroc; a profetiza. /Din proroc

PROROCÍRE ~i f. 1) v. A PROROCI. 2) Fapt prezis de un proroc; profeție. /Din a proroci

arată toate definițiile

Intrare: proroci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) proroci prorocire prorocit prorocind singular plural
prorocește prorociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) prorocesc (să) prorocesc proroceam prorocii prorocisem
a II-a (tu) prorocești (să) prorocești proroceai prorociși prorociseși
a III-a (el, ea) prorocește (să) prorocească prorocea proroci prorocise
plural I (noi) prorocim (să) prorocim proroceam prorocirăm prorociserăm, prorocisem*
a II-a (voi) prorociți (să) prorociți proroceați prorocirăți prorociserăți, prorociseți*
a III-a (ei, ele) prorocesc (să) prorocească proroceau proroci prorociseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) prooroci proorocire proorocit proorocind singular plural
proorocește proorociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) proorocesc (să) proorocesc prooroceam proorocii proorocisem
a II-a (tu) proorocești (să) proorocești prooroceai proorociși proorociseși
a III-a (el, ea) proorocește (să) proorocească proorocea prooroci proorocise
plural I (noi) proorocim (să) proorocim prooroceam proorocirăm proorociserăm, proorocisem*
a II-a (voi) proorociți (să) proorociți prooroceați proorocirăți proorociserăți, proorociseți*
a III-a (ei, ele) proorocesc (să) proorocească prooroceau prooroci proorociseră
Intrare: prorocire
prorocire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prorocire prorocirea
plural prorociri prorocirile
genitiv-dativ singular prorociri prorocirii
plural prorociri prorocirilor
vocativ singular
plural
proorocire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular proorocire proorocirea
plural proorociri proorocirile
genitiv-dativ singular proorociri proorocirii
plural proorociri proorocirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)