15 definiții pentru pudel pudl

PUDÉL, pudeli, s. m. 1. Caniș. 2. (În sintagma) Pudel pointer = rasă de câini de mărime mijlocie, cu părul lung și lățos, ușor de dresat, folosită la vânatul păsărilor acvatice. [Var.; (rar) pudl s. m.] – Din germ. Pudel.

PÚDEL, pudeli, s. m. Rasă de câini de mărime mijlocie, cu părul lung și lățos, ușor de dresat, folosită la vânatul păsărilor acvatice. [Var.: (rar) pudl s. m.] – Din germ. Pudel.

PÚDEL, pudeli, s. m. Rasă de cîini, de mărime mijlocie, cu părul lung și lățos, ușor de dresat, folosiți la vînătoare. Văzui atunci, aproape de intrare, Un pudel gras și plin de panglicuțe. TOPÎRCEANU, B. 97. Îți amintești de nedespărțitul nostru tovarăș de locuință, frumosul pudel Caro. GHICA, S. 353. – Variantă: pudl (ALECSANDRI, T. 1309) s. m.

PÚDEL s.m. Rasă, soi de câine cu părul lățos și creț. [Var. pudl s.m. / < germ. Pudel].

PÚDEL s. m. rasă de câini cu părul lățos și creț. (< germ. Pudel)

púdel (púdeli), s. m. – Cîine de vînătoare pentru păsări acvatice. Germ. Pudel.

PÚDEL ~i m. 1) Rasă de câini de talie mijlocie, cu părul lung și mițos, folosită la vânatul păsărilor acvatice. 2) Câine din această rasă. /<germ. Pudel

pùdel m. câine cu părul creț. [Nemț. PUDEL].

*púdel m., pl. ĭ (germ. pudel). Cîne [!] foarte mare lățos. V. dulăŭ, zăvod.

Intrare: pudel
pudel
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pudel pudelul
plural pudeli pudelii
genitiv-dativ singular pudel pudelului
plural pudeli pudelilor
vocativ singular
plural
pudl
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pudl pudlul
plural pudli pudlii
genitiv-dativ singular pudl pudlului
plural pudli pudlilor
vocativ singular
plural