13 definiții pentru purgativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURGATÍV, -Ă, purgativi, -e, adj., s. n. (Medicament, substanță) care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism. – Din fr. purgatif, lat. purgativus.

PURGATÍV, -Ă, purgativi, -e, adj., s. n. (Medicament, substanță) care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism. – Din fr. purgatif, lat. purgativus.

PURGATÍV, purgative, s. n. Medicament care servește la golirea tubului digestiv de materii vătămătoare; curățenie.

PURGATÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care are proprietatea de a curăța tubul digestiv prin defecare. [Cf. fr. purgatif, lat. purgativus].

PURGATÍV, -Ă adj., s. m. (medicament) care provoacă purgație prin stimularea peristaltismului; laxativ. (< fr. purgatif, lat. purgativus)

PURGATÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre medicamente sau substanțe) Care stimulează evacuarea fecalelor din intestine. /<fr. purgatif, lat. purgativus

purgativ a. care poate purga. ║ n. medicament ce scoate afară.

*purgatív, -ă (lat. purgativus). Med. Care servește la purgat, care cauzează purgațiune. S. n., pl. e. Remediŭ care purgă, curățenie: uleĭu de ricin e un purgativ energic, a lua purgativ. V. depurativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

purgatív1 adj. m., pl. purgatívi; f. purgatívă, pl. purgatíve

purgatív2 s. n., pl. purgatíve

purgatív s. n., pl. purgatíve

purgatív adj. m., pl. purgatívi; f. sg. purgatívă, pl. purgatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PURGATÍV s. (FARM.) laxativ, (pop.) curățenie, (înv.) purgament, purgație.

PURGATIV s. (FARM.) laxativ, (pop.) curățenie, (înv.) purgament, purgație.

Intrare: purgativ
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purgativ
  • purgativul
  • purgativu‑
  • purgati
  • purgativa
plural
  • purgativi
  • purgativii
  • purgative
  • purgativele
genitiv-dativ singular
  • purgativ
  • purgativului
  • purgative
  • purgativei
plural
  • purgativi
  • purgativilor
  • purgative
  • purgativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)