puzderie pozderie

  • 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cânepii sau a inului la melițare și la scărmănare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • O, tu crai cu barba-n noduri... Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • Soarele de septemvrie ajunse la amiază, împrăștiind o puzderie de aur asupra acelor locuri tihnite. SADOVEANU, F. J. 206.
      surse: DLRLC figurat
    • 1.1. A (se) face puzderie = a (se) sfărâma, a (se) face praf; a (se) distruge.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC expresie 2 exemple
      exemple
      • S-a răvășit totul în el și s-a făcut puzderie. POPA, V. 336.
        surse: DLRLC
      • Mă deștept ca trăsnetul și fac puzderie orice-mi cade subt mînă. NEGRUZZI, S. III 119.
        surse: DLRLC
  • 2. Mulțime de fulgi, de stropi de ploaie, de gunoaie mărunte etc. (răscolite de vânt).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Nourii se grămădeau și se zbăteau ca niște site uriașe sub care se învolbura vîntul cu șfichiuri de ger, spulberînd puzderiile. SADOVEANU, F. J. 443.
      surse: DLRLC
    • Un vînt, cu toane repezi, le zvîrle-n obraz puzderia de stropi. VLAHUȚĂ, O. A. 135.
      surse: DLRLC
    • Iar vîntul cînd va bate, în gîrbovita iarnă, Puzderii de zăpadă deasupră-ți o s-aștearnă. DEMETRESCU, O. 48.
      surse: DLRLC
    • (În metafore și comparații) Iar din imperiul tăcerii Se desprindeau fulgi mari de nea: Cădeau încet, cădeau puzderii, în urma și-naintea mea. IOSIF, PATR. 77.
      surse: DLRLC
  • 3. (Cu determinări la plural introduse prin prepoziția „de”) Număr mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: droaie grămadă mulțime sumedenie 4 exemple
    exemple
    • Adînc vuia satul de puzderia armatelor. CAMILAR, N. I 218.
      surse: DLRLC
    • A fost mare ticălos la viața lui... Oameni a sărăcit, o puzderie, POPA, V. 87.
      surse: DLRLC
    • O puzderie de copii și-au întins nesigure mîini după faldurile rochiei. ANGHEL, PR. 23.
      surse: DLRLC
    • (În metafore și comparații) În juru-i roiau... țînțarii, puzderie, cu zumzet ascuțit. DUMITRIU, N. 259.
      surse: DLRLC

etimologie:

9 definiții

PUZDÉRIE s. 1. v. mulțime. 2. mulțime, potop, sumedenie, (pop.) spuzenie, (înv. și reg.) sodom, (fig.) pulbere, spuză, spuzeală. (~ de stele.) 3. (Munt.) spâldării (pl.). (~ de in sau de cânepă.)

PUZDÉRIE s. v. așchie, surcea, surcică, țandără.

puzdérie (puzdérii), s. f.1. Resturi de la melițare, rămășițe de in sau de cînepă. – 2. Pleavă, codină, praf, scame. – 3. Mulțime, infinitate. Sl. pozderije (Miklosich, Lexicon, 605; Candrea, II, 284; Conev 75), cf. bg. pazder, sb. pozder, rus. pazderie, mag. pazdorja.

puzderie f. 1. partea lemnoasă ce rămâne din cânepa melițată, întrebuințată de țărani la foc; 2. pleavă; 3. fig. mulțime (metaforă luată dela melițatul cânepei): puzderie de vise. [Slav. POZDERIIE, paie, câlți]. ║ adv. mărunt și mult: zăpada cade puzderie.

puzdére f. (vsl. pozderiĭe, pazderŭ și pozderŭ, paĭe, cîlț, d. drati-deron, a zmulge [!], a jupui; bg. pŭzdér și pazdér, sîrb. pózder, rus. pázderie și pázder, partea lemnoasă a cînepeĭ după ce i s´aŭ scos firele; ung. pozdorja. V. dîră). Partea lemnoasă a cotoarelor de cînepă după ce aŭ fost zdrobite de meliță și li s´aŭ scos firele și care se aruncă în foc. Fig. Mare mulțime: o puzdere [!] de gîndacĭ, de Jidanĭ. Adv. În mare număr: foĭaŭ vermiĭ [!] puzdere. – Și puzdérie (sud) și pozdere (nord). În Gorj pîzdắrii, f. pl. = țandurĭ: paharu a căzut și s´a făcut pîzdăriĭ. Și puzdăriĭ. V. și zgrebenț.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

puzdérie s. v. AȘCHIE. SURCEA. SURCICĂ. ȚANDĂRĂ.

PUZDÉRIE s. 1. duium, grămadă, mulțime, potop, puhoi, sumedenie, (înv. și pop.) máre, poiéde, (înv. și reg.) întunéric, (reg.) posmól, tălábă, (Transilv. și Mold.) sílă, (înv.) mulțít, putére, (fig.) groáză, grozăvénie, grozăvíe, (reg. fig.) pológ. (O ~ de dușmani.) 2. mulțime, potop, sumedenie, (pop.) spuzénie, (înv. și reg.) sodóm, (fig.) púlbere, spúză, spuzeálă. (~ de stele.) 3. (Munt.) spîldắrii (pl.). (~ de in sau cînepă.)

PUZDERIE subst. 1. Pusder/ea (Viciu 16j); -escu, 1739 (Vieri 71). 2. Cf. Puzdre, buc. act. (M Put 131); -a ard. (DR II 697).

Intrare: puzderie
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular puzderie puzderia
plural puzderii puzderiile
genitiv-dativ singular puzderii puzderiei
plural puzderii puzderiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pozderie pozderia
plural pozderii pozderiile
genitiv-dativ singular pozderii pozderiei
plural pozderii pozderiilor
vocativ singular
plural
Intrare: Puzderie
Puzderie
nume propriu (I3)

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

PUZDÉRIE, puzderii, s. f. 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cânepii sau a inului la melițare și la scărmănare. ◊ Expr. A (se) face puzderie = a (se) sfărâma, a (se) face praf; a (se) distruge. 2. Mulțime de fulgi, de stropi de ploaie, de gunoaie mărunte etc. (răscolite de vânt). 3. (Cu determinări la pl. introduse prin prep. „de”) Mulțime, număr mare. [Var.: (reg.) pozdérie s. f.] – Din sl. pozderije.

PUZDÉRIE, puzderii, s. f. 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cânepii sau a inului la melițare și la scărmănare. ◊ Expr. A (se) face puzderie = a (se) sfărâma, a (se) face praf; a (se) distruge. 2. Mulțime de fulgi, de stropi de ploaie, de gunoaie mărunte etc. (răscolite de vânt). 3. (Cu determinări la pl. introduse prin prep. „de”) Mulțime, număr mare. [Var.: (reg.) pozdérie s. f.] – Din sl. pozderije.

PUZDÉRIE, puzderii, s. f. (La pl., sau la sg. cu sens colectiv) 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cînepii sau a inului la melițare și scărmănare. O, tu crai cu barba-n noduri... Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. EMINESCU, O. I 83. ◊ Fig. Soarele de septemvrie ajunse la amiază, împrăștiind o puzderie de aur asupra acelor locuri tihnite. SADOVEANU, F. J. 206. ◊ Expr. A face (sau a se face) puzderie = a (se) sfârîma, a (se) zdrobi, a (se) face praf; a (se) distruge, a (se) nimici cu totul. S-a răvășit totul în el și s-a făcut puzderie. POPA, V. 336. Mă deștept ca trăsnetul și fac puzderie orice-mi cade subt mină. NEGRUZZI, S. III 119. 2. Cantitate mare de praf, gunoaie mărunte, stropi de ploaie, fulgi. Nourii se grămădeau și se zbăteau ca niște site uriașe sub care se învolbura vîntul cu șfichiuri de ger, spulberînd puzderiile. SADOVEANU, F. J. 443. Un vînt, cu toane repezi, le zvîrle-n obraz puzderia de stropi. VLAHUȚĂ, O. A. 135. Iar vîntul cînd va bate, în gîrbovita iarnă, Puzderii de zăpadă deasupră-ți o s-aștearnă. DEMETRESCU, O. 48. ◊ (În metafore și comparații) Iar din imperiul tăcerii Se desprindeau fulgi mari de nea: Cădeau încet, cădeau puzderii, în urma și-naintea mea. IOSIF, PATR. 77. 3. Mulțime de oameni sau de animale, droaie, grămadă. V. s p u z ă. Adînc vuia satul de puzderia armatelor. CAMILAR, N. I 218. A fost mare ticălos la viața lui... Oameni a sărăcit, o puzderie, POPA, V. 87. O puzderie de copii și-au întins nesigure mîini după faldurile rochiei. ANGHEL, PR. 23. ◊ (În metafore și comparații) În juru-i roiau... țînțarii, puzderie, cu zumzet ascuțit. DUMITRIU, N. 259. – Variantă:(regional) pozdérie (SBIERA, P. 147, CREANGĂ, A. 88, ALECSANDRI, T. 277) s. f.

puzdérie (-ri-e) s. f., art. puzdéria (-ri-a), g.-d. art. puzdériei; pl. puzdérii, art. puzdériile (-ri-i-)

puzdérie s. f. (sil. -ri-e), art. puzdéria (sil. -ri-a), g.-d. art. puzdériei; pl. puzdérii, art. puzdériile (sil. -ri-i-)

PUZDÉRIE ~i f. 1) Masă constând din resturi mărunte de tulpini, rezultate din melițarea sau răgilarea cânepei, inului. 2) (despre ființe, lucruri) Mulțime mare; sumedenie. [G.-D. puzderiei; Sil. -ri-e] /<sl. pozdere

POZDÉRIE s. f. v. puzderie.

POZDÉRIE s. f. v. puzderie.

POZDÉRIE s. f. v. puzderie.