2 definiții pentru râpcui

râpcuí, râpcuiésc, vb. IV (reg.) a tăia râpca, a curăța vița de ramuri inutile.

rîpcuĭésc v. intr. (d. rîpcă). Est. Taĭ rîpca, curăț vița de ramurĭ nefolositoare.

Intrare: râpcui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) râpcui râpcuire râpcuit râpcuind singular plural
râpcuiește râpcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) râpcuiesc (să) râpcuiesc râpcuiam râpcuii râpcuisem
a II-a (tu) râpcuiești (să) râpcuiești râpcuiai râpcuiși râpcuiseși
a III-a (el, ea) râpcuiește (să) râpcuiască râpcuia râpcui râpcuise
plural I (noi) râpcuim (să) râpcuim râpcuiam râpcuirăm râpcuiserăm, râpcuisem*
a II-a (voi) râpcuiți (să) râpcuiți râpcuiați râpcuirăți râpcuiserăți, râpcuiseți*
a III-a (ei, ele) râpcuiesc (să) râpcuiască râpcuiau râpcui râpcuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)