2 intrări

12 definiții

RĂȘCHIRÁ, rășchír, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) întinde în lături. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia. 3. Tranz. A rășchia. [Prez. ind. și: rășchirez.Var.: răschirá vb. I] – Cf. răsfira.

RĂȘCHIRÁ, rășchirez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) întinde în lături. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia. 3. Tranz. A rășchia. [Var.: răschirá vb. I.] – Cf. răsfira.

RĂȘCHIRÁ, rășchír și rășchirez, vb. I. Tranz. (Și în forma răschira) 1. A rășchia. Fata tort rășchiră, Fuse pline-nfiră Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143. 2. A răsfira (1). Tăcu deodată și începu să se plimbe cu pași mari prin casă, rășchirîndu-și mînios cu degetele barba și mustățile cărunte. SADOVEANU, O. III 110. ♦ (Cu privire la grupuri, la colectivități) A împrăștia. (Refl.) Răschirîndu-se toți ai săi... fugi la Constantinopol. BĂLCESCU, O. II 50. ◊ Fig. Pictorul măiestru, temîndu-se a răschira interesul... nu s-a ispitit a înfățișa cerbul în lupta sa disperată cu cînii. ODOBESCU, S. III 136. 3. A desface, depărtînd la capătul lor liber, elemente reunite prin una din extremități; a întinde în lături. Stai să vezi, bădie Zaharia! se pregăti de povestit, rășchirînd puțin un picior înainte. C. PETRESCU, R. DR 62. Se opri în mijlocul ogrăzii... își rășchiră picioarele, își trînti mîinile în șolduri. REBREANU, I. 27. ◊ Intranz. [Turtureaua] rășchiră din cioc, Ca puicuța din mijloc. SEVASTOS, C 121. ◊ Refl. În capătul bățului de fildeș se rășchira o gheară. DUMITRIU, N. 66. – Variantă: răschirá vb. I.

!rășchirá (a ~) vb., ind. prez. 3 rășchíră/rășchireáză

rășchirá vb., ind. prez. 1 sg. rășchiréz/rășchír, 3 sg. și pl. rășchireáză /rășchíră

RĂȘCHIRÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, cheltui, circula, depărta, destrăma, dispersa, extinde, goni, irosi, izgoni, împrăștia, îndepărta, întinde, lăți, prăpădi, propaga, răsfira, răspândi, răzleți, risipi, spulbera, transmite, zvârli.

A se rășchira ≠ a se grămădi

rășchirá (rășchír, rășchirát), vb.1. A se dispersa, a se dilata, a se întinde. – 2. A se risipi, a se împrăștia. – Var. răschira, răsfira. Mr. arăschir(are). Dintr-un sl. *rasširiti < širiti „a se dilata”, cu disimilare consonantică la fel cu rășchia. Der. de la fir (Tiktin; Candrea) este greoaie semantic (după acești autori ar trebui să se pornească de la noțiunea de „destrăma”, de unde trecerea spre „dilata”) nu este simplă și nu poate să explice forma rășchira, care este cea mai veche; în schimb, este sigur că var. răsfira se datorează unei contaminări cu fir. Relația cu sl. raskriljati „a se întinde” din krilo „aripă” (Cihac, II, 83) este la fel de improbabilă. După Pascu, I, 67, din răschia contaminat cu fir.

A RĂȘCHIRÁ rășchír tranz. 1) A face să se rășchire. 2) (mai ales picioarele) A desface larg; a răscrăcăna. /cf. a răsfira

A SE RĂȘCHIRÁ se rășchíră intranz. 1) (despre păr și obiecte din fire) A se desface îndepartându-se fir de la fir; a se răsfira. 2) pop. (despre ființe) A-și desface picioarele în lături; a se crăcăna. /cf. a se răsfira


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

rășchira vb. v. ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CIRCULA. DEPĂRTA. DESTRĂMA. DISPERSA. EXTINDE. GONI. IROSI. IZGONI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNDEPĂRTA. ÎNTINDE. LĂȚI. PRĂPĂDI. PROPAGA. RĂSFIRA. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. SPULBERA. TRANSMITE. ZVÎRLI.

Intrare: rășchira (1 -chir)
rășchira (1 -chir) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rășchira rășchirare rășchirat rășchirând singular plural
rășchi rășchirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rășchir (să) rășchir rășchiram rășchirai rășchirasem
a II-a (tu) rășchiri (să) rășchiri rășchirai rășchirași rășchiraseși
a III-a (el, ea) rășchi (să) rășchire rășchira rășchiră rășchirase
plural I (noi) rășchirăm (să) rășchirăm rășchiram rășchirarăm rășchiraserăm, rășchirasem*
a II-a (voi) rășchirați (să) rășchirați rășchirați rășchirarăți rășchiraserăți, rășchiraseți*
a III-a (ei, ele) rășchi (să) rășchire rășchirau rășchira rășchiraseră
Intrare: rășchira (1 -chirez)
rășchira (1 -chirez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rășchira rășchirare rășchirat rășchirând singular plural
rășchirea rășchirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rășchirez (să) rășchirez rășchiram rășchirai rășchirasem
a II-a (tu) rășchirezi (să) rășchirezi rășchirai rășchirași rășchiraseși
a III-a (el, ea) rășchirea (să) rășchireze rășchira rășchiră rășchirase
plural I (noi) rășchirăm (să) rășchirăm rășchiram rășchirarăm rășchiraserăm, rășchirasem*
a II-a (voi) rășchirați (să) rășchirați rășchirați rășchirarăți rășchiraserăți, rășchiraseți*
a III-a (ei, ele) rășchirea (să) rășchireze rășchirau rășchira rășchiraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)