7 definiții pentru raptus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

raptus sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr, lat raptus] (Psh) Impuls brusc și necontrolat care pune subiectul în situația de a îndeplini acte violente și grave.

RÁPTUS s. n. (Psih.) Impuls brusc și necontrolat care pune subiectul în situația de a îndeplini acte violente și grave. – Din fr., lat. raptus.

RÁPTUS s. n. (Psih.) Impuls brusc și necontrolat care pune subiectul în situația de a îndeplini acte violente și grave. – Din fr., lat. raptus.

RÁPTUS s.n. (Med.) Tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. [< fr., lat. raptus].

RÁPTUS s. n. tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. (< fr., lat. raptus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ráptus (tulburare mintală) s. n.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RÁPTUS (< fr., lat.) s. n. Acces brutal și irezistibil de furie, care apare în unele boli mintale (epilepsie, schizofrenie, psihoză maniaco-depresivă) și îl împinge pe subiect la o acțiune cu consecințe uneori tragice; poate avea urmări dramatice pentru bolnav (ex. sinuciderea) sau pentru cei din jur (ex. crimă).

Intrare: raptus
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raptus
  • raptusul
  • raptusu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • raptus
  • raptusului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)