2 intrări

14 definiții

REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.

REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-.Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.

REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. – Variantă: reîncarná vb. I.

REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.

!reincarná/reîncarná (a ~) vb., ind. prez. 3 reincarneáză/reîncarneáză

reincarná vb., ind. prez. 1 sg. reincarnéz, 3 sg. și pl. reincarneáză

REINCARNÁ vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron. re-in-, var. reîncarna vb. I. / cf. fr. réincarner].

REÎNCARNÁ vb. I. v. reincarna.

REINCARNÁ vb. tr., refl. a (se) încarna din nou. (< fr. réincarner)

A SE REINCARNÁ se ~eáză intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; în unele concepții mistice) A trece după moarte în alt corp (de om sau de animal). /<fr. réincarner

A REINCARNÁ ~éz tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face să se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. réincarner

Intrare: reincarna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) reincarna reincarnare reincarnat reincarnând singular plural
reincarnea reincarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reincarnez (să) reincarnez reincarnam reincarnai reincarnasem
a II-a (tu) reincarnezi (să) reincarnezi reincarnai reincarnași reincarnaseși
a III-a (el, ea) reincarnea (să) reincarneze reincarna reincarnă reincarnase
plural I (noi) reincarnăm (să) reincarnăm reincarnam reincarnarăm reincarnaserăm, reincarnasem*
a II-a (voi) reincarnați (să) reincarnați reincarnați reincarnarăți reincarnaserăți, reincarnaseți*
a III-a (ei, ele) reincarnea (să) reincarneze reincarnau reincarna reincarnaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) reîncarna reîncarnare reîncarnat reîncarnând singular plural
reîncarnea reîncarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reîncarnez (să) reîncarnez reîncarnam reîncarnai reîncarnasem
a II-a (tu) reîncarnezi (să) reîncarnezi reîncarnai reîncarnași reîncarnaseși
a III-a (el, ea) reîncarnea (să) reîncarneze reîncarna reîncarnă reîncarnase
plural I (noi) reîncarnăm (să) reîncarnăm reîncarnam reîncarnarăm reîncarnaserăm, reîncarnasem*
a II-a (voi) reîncarnați (să) reîncarnați reîncarnați reîncarnarăți reîncarnaserăți, reîncarnaseți*
a III-a (ei, ele) reîncarnea (să) reîncarneze reîncarnau reîncarna reîncarnaseră
Intrare: reîncarnat
reîncarnat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reîncarnat reîncarnatul reîncarna reîncarnata
plural reîncarnați reîncarnații reîncarnate reîncarnatele
genitiv-dativ singular reîncarnat reîncarnatului reîncarnate reîncarnatei
plural reîncarnați reîncarnaților reîncarnate reîncarnatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)