3 definiții pentru religiune

RELIGIÚNE s.f. v. religie.

religi(un)e f. 1. totalitatea învățăturilor și practicelor ce constituesc raporturile omului cu D-zeu. Religiunile cele mai răspândite sunt: Budhismul în India și China, Catolicismul în Europa și America de S., Fetișismul la popoarele sălbatice, Brahmanismul în India și China, Ortodoxismul în Europa și în America de N., Mahomedanismul în Turcia, Azia de E. și Africa de N. și Mozaismul în toate țările lumii; 2. doctrină religioasă: religiune naturală, principii de morală independente de orice cult particular; 3. credință, evlavie: om fără religiune; 4. sentiment de respect asemenea celui religios: religiunea morții.

*religiúne f. (lat. relígio, -ónis, scrupul, conștiință; religiune, d. re- și légere, a aduna, a alege, a citi. V. a- și cu-leg). Respect față de Dumnezeŭ, credință în Dumnezeŭ: religiunea e sentimentu dependențeĭ omuluĭ de Dumnezeŭ. Doctrină religioasă, felu de a te închina: religiunea creștinească. – Ob. relígie (rus. pol. religia). – Principalele religiunĭ sînt: budizmu (500.000.000 de oamenĭ în India și China), catolicizmu (300.000.000 în Eŭropa și America de Sud, Centrală și Mexic), fetișizmu (250.000.000 la sălbaticĭ), ortodoxizmu (150.000.000, la Rușĭ, Bulgarĭ, Sîrbĭ, Românĭ, Grecĭ și alțiĭ), brahmanizmu (140.000.000, în India și China), protestantizmu (120.000.000, în nord-vestu Eŭropeĭ și America de Nord), islamizmu (120.000.000, în Turcia, vestu Asiiĭ și nordu Africiĭ) și judaizmu (12.000.000 în anu 1910, răspîndițĭ pin toată lumea).

Intrare: religiune
religiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular religiune religiunea
plural religiuni religiunile
genitiv-dativ singular religiuni religiunii
plural religiuni religiunilor
vocativ singular
plural