2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

REPETÁRE, repetări, s. f. Acțiunea de a (se) repeta și rezultatul ei; repetiție. – V. repeta.

REPETÁRE, repetări, s. f. Acțiunea de a repeta și rezultatul ei; repetiție. Cocoloșirea greșelilor are de cele mai multe ori ca rezultat repetarea lor. ♦ Citire sau recitire de mai multe ori a unui text pentru a-l fixa în memorie sau pentru a-i înțelege bine conținutul. Repetarea adîncește, sistematizează, generalizează cunoștințele căpătate anterior. L. ROM. 1953, nr. 2, 98. – Variantă: repețíre s. f.

repetáre s. f., g.-d. art. repetắrii; pl. repetắri

repetáre s. f., g.-d. art. repetării, pl. repetări

REPETÁRE s. 1. v. repetiție. 2. v. recapitulare. 3. (livr.) reiterare, reiterație. (~ unei acțiuni.) 4. v. reeditare. 5. v. reînnoire.

REPETÁRE s.f. Acțiunea de a (se) repeta și rezultatul ei; repetiție. [< repeta].

REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

REPEȚÍ vb. IV v. repeta.

REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi sau a spune încă o dată un rol, o lecție, pentru a le reține, pentru a le fixa în memorie sau pentru a le înțelege mai bine conținutul; (despre artiști) a face exerciții pregătitoare în vederea unui spectacol sau a unei audiții publice, a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ (Despre elevi, studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla încă o dată (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

REPEȚÍ vb. IV v. repeta.

Formele flexionare absente sunt înlocuite de cele ale verbului a repeta. - gall

REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus sau făcut mai înainte. Bălean trecu spre fereastra Mariei să repete loviturile. DAVIDOGLU, M. 18. Iorgu Vasiliu își repetă afirmarea. SADOVEANU, B. 180. Repetă dictonul lui favorit. NEGRUZZI, S. I 72. ◊ Absol. Eleonora asculta clipind din ochi, întrebînd-o din cînd în cînd sau cerîndu-i să repete. DUMITRIU, B. F. 146. ♦ (Cu privire la o lecție, un rol) A citi sau a spune încă o dată (sau de mai multe ori) pentru a reține, pentru a fixa în memorie; (mai ales despre artiști) a face exerciții în vederea unui spectacol sau a unei audiții publice. ♦ (Despre elevi sau studenți) A urma încă un an cursurile clasei sau anului în care a rămas repetent. ♦ Refl. A se produce, a se întîmpla (ceva) încă o dată (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. În toate zilele se repetă această scenă. CARAGIALE, O. III 144. În fiece noapte se repeta acest vis, în fiece noapte el îmbla cu Maria în lumea solară a ceriurilor. EMINESCU, N. 68. – Prez. ind. și: repetez (ALEXANDRESCU, M. 15). – Variantă: repețí, repețesc (GHEREA, ST. CR. I 78, EMINESCU, O. I 25), vb. IV.

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetá vb., ind. prez. 1 sg. repét, 3 sg. și pl. repétă

REPETÁ vb. 1. (înv. și reg.) a prociti, (prin Ban.) a prozice, (înv.) a poftori. (Te rog să ~ tot ce ți-am spus.) 2. (livr.) a reitera. (A ~ o propunere.) 3. v. recapitula. 4. v. memoriza. 5. v. reedita. 6. v. reînnoi. 7. v. răsfrânge.

REPETÁ vb. I. tr. A face, a spune, a produce încă o dată (ceva ce a mai fost făcut, spus sau produs mai înainte). ♦ A face repetiția unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ refl. A se întâmpla din nou. [P.i. repét. / < fr. répéter, cf. lat. repetere].

REPETÁ vb. I. tr. a face, a spune (ceva) încă o dată. ◊ a face repetiția unui rol (în teatru). II. refl. a se întâmpla din nou. (< fr. répéter, germ. repetieren)

repetá (repetát, át), vb. – A spune, a produce din nou. – Var. repeți. Fr. répéter, var. prin adaptare la peți.Der. repetent, s. m. (elev care repetă clasa); repetenție (var. rară repetență), s. f. (situația elevului repetent); repetitor, s. m., din fr. répétiteur; repetitor(iu), s. n. (sală de studiu în licee); repetiți(un)e, s. f., din fr. répétition.

A REPETÁ repét tranz. 1) A face să se repete. 2) A enunța a doua oară (sau de mai multe ori). ~ rugămintea. 3) (roluri, lecții etc.) A reproduce de mai multe ori (pentru a fixa în memorie). 4) (anul de învățământ) A urma încă o dată (nefiind promovat). /<fr. répéter, germ. repetieren

A SE REPETÁ mă repét intranz. A avea loc încă o dată (sau de mai multe ori); a se produce din nou. /<fr. répéter, germ. repetieren

Intrare: repetare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular repetare repetarea
plural repetări repetările
genitiv-dativ singular repetări repetării
plural repetări repetărilor
vocativ singular
plural
Intrare: repeta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) repeta repetare repetat repetând singular plural
repe repetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) repet (să) repet repetam repetai repetasem
a II-a (tu) repeți (să) repeți repetai repetași repetaseși
a III-a (el, ea) repe (să) repete repeta repetă repetase
plural I (noi) repetăm (să) repetăm repetam repetarăm repetaserăm, repetasem*
a II-a (voi) repetați (să) repetați repetați repetarăți repetaserăți, repetaseți*
a III-a (ei, ele) repe (să) repete repetau repeta repetaseră
verb (VT306.1) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) repeți repețire repețit repețind singular plural
repețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) repeț (să) repeț repețeam repeții repețisem
a II-a (tu) repeți (să) repeți repețeai repețiși repețiseși
a III-a (el, ea) repețea repeți repețise
plural I (noi) repețim (să) repețim repețeam repețirăm repețiserăm, repețisem*
a II-a (voi) repețiți (să) repețiți repețeați repețirăți repețiserăți, repețiseți*
a III-a (ei, ele) repețeau repeți repețiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)