O definiție pentru ruptoară

RUPTOÁRĂ s. f. (Var., înv.) Ruptoare, ruptă. (din rupt2 + suf. -oară)

Intrare: ruptoară
ruptoară substantiv feminin
substantiv feminin (F59)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ruptoa ruptoara
plural
genitiv-dativ singular ruptori ruptorii
plural
vocativ singular
plural