2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

SĂRBĂTORÉSC, -EÁSCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. – Sărbătoare + suf. -esc.

SĂRBĂTORÉSC, -EÁSCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. Școlarul... își aducea aminte de lucrurile pe care le învățase pe dinafară și i le spunea cățelului cu glas sărbătoresc. GALACTION, O. I 306. Douăzeci [de galbeni] și toți cu găuri, Parc-ar fi să-mi povestească Cum se dezmierdau sărmanii în salba sărbătorească. HASDEU, R. V. 11.

sărbătorésc adj. m., f. sărbătoreáscă; pl. m. și f. sărbătoréști

sărbătorésc adj. m., f. sărbătoreáscă; pl. m. și f. sărbătoréști

SĂRBĂTORÉSC adj. v. festiv.

SĂRBĂTORÉSC ~eáscă (~éști) Care are caracter de sărbătoare; propriu sărbătorilor; festiv; solemn. /sărbătoare +suf. ~esc

sărbătoresc a. 1. de sărbătoare: haine sărbătorești; 2. solemn, pompos.

1) sărbătorésc, -eáscă adj. (d. sărbătoare). De sărbătoare: haĭne sărbătoreștĭ.

2) sărbătorésc v. tr. (d. sărbătoare). Țin o sărbătoare, sărbez, celebrez: a sărba un sfînt, ziŭa unuĭ sfînt. Primesc cu manifestărĭ de onoare: a sărbători un savant. V. intr. Jubilez.

SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.

SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.

SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment, printr-o festivitate, printr-o petrecere; a celebra, a serba. Cu prilejul împlinirii unui veac de la naștere, poetul a fost sărbătorit în toată țara. SADOVEANU, E. 76. Pe cînd Sinan se apropia de hotarele noastre, Sigismund Báthori sărbătorea nunta sa cu Maria Cristina. BĂLCESCU, O. I 196.

sărbătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 să sărbătoreáscă

sărbătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărbătoreáscă

SĂRBĂTÓRI s. pl. v. ciclu, menstruație, period.

SĂRBĂTORÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora.

A SĂRBĂTORÍ ~ésc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare

sărbătorì v. 1. a ținea ziua de sărbătoare; 2. fig. a primi cu simpatie și cu pompă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SĂRBĂTORESC adj. festiv, solemn, (înv.) solemnel. (Adunare, zi, atmosferă ~.)

SĂRBĂTORI vb. 1. a aniversa, a celebra, a prăznui, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 2. a comemora, a serba. (~ un mare eveniment.)

arată toate definițiile

Intrare: sărbătoresc
sărbătoresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sărbătoresc sărbătorescul sărbătorească sărbătoreasca
plural sărbătorești sărbătoreștii sărbătorești sărbătoreștile
genitiv-dativ singular sărbătoresc sărbătorescului sărbătorești sărbătoreștii
plural sărbătorești sărbătoreștilor sărbătorești sărbătoreștilor
vocativ singular
plural
Intrare: sărbători
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sărbători sărbătorire sărbătorit sărbătorind singular plural
sărbătorește sărbătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sărbătoresc (să) sărbătoresc sărbătoream sărbătorii sărbătorisem
a II-a (tu) sărbătorești (să) sărbătorești sărbătoreai sărbătoriși sărbătoriseși
a III-a (el, ea) sărbătorește (să) sărbătorească sărbătorea sărbători sărbătorise
plural I (noi) sărbătorim (să) sărbătorim sărbătoream sărbătorirăm sărbătoriserăm, sărbătorisem*
a II-a (voi) sărbătoriți (să) sărbătoriți sărbătoreați sărbătorirăți sărbătoriserăți, sărbătoriseți*
a III-a (ei, ele) sărbătoresc (să) sărbătorească sărbătoreau sărbători sărbătoriseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)