2 intrări

20 de definiții

SCADRÓN s. n. v. escadron.

scadrón (-oáne), s. n. – Escadron. It. squadrone. Sec. XIX, înv., substituit de escadron, din fr.

scadron n. escadron: sfarmă scadroane, tunuri, corturi AL.

escadron sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/24 / V: (înv) exc~, (înv) scadron, șvadron, (reg) ~cladon, is~, (îvr) svadron / Pl: ~oane / E: fr escadron] 1 Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. 2 Totalitate a militarilor care fac parte din escadron (1). 3 (Pex; rar) Grup de oameni.

ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [Var.: scadrón s. n.] – Din rus. eskadron, fr. escadron.

ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [Var.: scadrón s. n.] – Din rus. eskadron, fr. escadron.

ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzînd unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. Acasă o aștepta trăsura și o patrulă de roșiori din escadronul lui Mișu. DUMITRIU, B. F. 138. Escadroanele se mișcau la deal și la vale, fără rost. D. ZAMFIRESCU, R. 234. Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni, destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597. – Variantă: (învechit) scadrón (ALECSANDRI, P. III 219, BĂLCESCU, O. II 124) s. n.

escadrón (-ca-dron) s. n., pl. escadroáne

escadrón s. n. (sil. -dron), pl. escadroáne

ESCADRÓN s.n. Subunitate de cavalerie, corespunzând companiei de infanterie. [Pl. -oane. / < fr. escadron].

ESCADRÓN s. n. 1. subunitate de cavalerie sau blindate, echivalentă companiei. 2. unitate a armatei americane a aerului. (< rus. eskadron, fr. escadron)

ESCADRÓN ~oáne n. Subunitate de cavalerie echivalentă cu o companie de infanterie. [Sil. es-ca-dron] /<fr. escadron

escadron n. unitate de bază a cavaleriei, corespunzând cu bateria din artilerie și cu compania din infanterie.

*escadrón n., pl. oane (fr. escadron, d. it. squadrone). Arm. O parte dintr’un regiment de cavalerie comandată de un căpitan, cam 100 de călărețĭ orĭ, cel mult, 150. Subdiviziune a unuĭ regiment de tren. – La început s’a zis scadron, după it., ceĭa ce era maĭ bine. Și șcadron (pol. szwadron) în Let. 2, 60.

Intrare: escadron
  • silabisire: -dron
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular escadron escadronul
plural escadroane escadroanele
genitiv-dativ singular escadron escadronului
plural escadroane escadroanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scadron scadronul
plural scadroane scadroanele
genitiv-dativ singular scadron scadronului
plural scadroane scadroanelor
vocativ singular
plural
escladon
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
excadron
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: șcadron
șcadron
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.