8 definiții pentru scurteicuță

SCURTEICÚȚĂ, scurteicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui scurteică.Scurteică + suf. -uță.

SCURTEICÚȚĂ, scurteicuțe, s. f. Diminutiv al lui scurteică.Scurteică + suf. -uță.

SCURTEICÚȚĂ, scurteicuțe, s. f. Diminutiv al lui scurteică; scurteică mică. La sîn își ghemuise copilul îmbrăcat cu niște zdrențe de pantaloni, c-o scurteicuță blănită. DELAVRANCEA, S. 184.

scurteicúță (reg.) s. f., g.-d. art. scurteicúței; pl. scurteicúțe

scurteicúță s. f., g.-d. art. scurteicúței; pl. scurteicúțe

SCURTEICÚȚĂ s. (reg.) camizol, capoțel, ciupag, polcuță. (Purta o ~.)

scurteicuță f. mintean femeiesc din stofă subțire căptușit cu americă: scurteicuța se numește în Munt. bonjur, camizol, capoțel, ciupag și zoavă, iar în Mold. polcă sau polcuță (v. aceste vorbe).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SCURTEICÚȚĂ s. (reg.) camizól, capoțél, ciupág, polcúță. (Purta o ~.)

Intrare: scurteicuță
scurteicuță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scurteicuță scurteicuța
plural scurteicuțe scurteicuțele
genitiv-dativ singular scurteicuțe scurteicuței
plural scurteicuțe scurteicuțelor
vocativ singular
plural