2 intrări

17 definiții

SFETÍRE, sfetiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) sfeti și rezultatul ei. – V. sfeti.

SFETÍRE, sfetiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) sfeti și rezultatul ei. – V. sfeti.

sfetíre (înv.) s. f., g.-d. art. sfetírii; pl. sfetíri

sfetíre s. f., g.-d. art. sfetírii; pl. sfetíri

SFETÍ, sfetesc, vb. IV. (înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.

SFETÍ, sfetesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.

SFETE- (Învechit; și în forma sfeti-) Element de compunere însemnînd «sfînt» și care stă înaintea unor nume proprii. La al doilea ceas al dimineții de sîmbătă, la poarta curții și la sfete-Neculai cel bogat era mare îmbulzeală. SADOVEANU, Z. C. 173. Lui sfeti-Ilie i-a dat în samă tunetele. ȘEZ. III 1. – Variantă: sfeti-.

SFETÍ2, sfetesc, vb. IV. Refl. (Astăzi rar) 1. A se arăta, a se ivi. [Amoriul] după ce se sfetește, Îndată se risipește. CONACHI, P. 151. ◊ Tranz. Zile, nopți petrec cu gîndul la dulcea închipuire Ce pururea îmi aduce și-mi sfetește nălucire. CONACHI, P. 82. 2. (Despre acțiuni, situații) A căpăta o anumită întorsătură, a ajunge la un capăt, a se limpezi. Ne veți uita și pe noi, după ce s-ar sfeti lucrurile. C. PETRESCU, A. R. 54. Președintele Villara a închis discuțiunea, zicînd ca să se mai amîne arestările pînă se va vedea cum se sfetesc lucrurile. GHICA, S. A. 161. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși cuiva ceea ce întreprinde.

sfetí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetésc, imperf. 3 sg. sfeteá; conj. prez. 3 să sfeteáscă

sfetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetésc, imperf. 3 sg. sfeteá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfeteáscă

SFETÍ vb. v. amesteca, apărea, arăta, clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, ivi, întâmpla, lămuri, limpezi, pica, preciza, trișa.

sfetí (-tésc, -ít), vb.1. A lămuri, a descoperi, a clarifica. – 2. (Refl.) A se întrezări, a se întrevedea. – Var. sfiti. Megl. sfités, sfitiri „a lumina”. Sl. svĕtiti, svitĕti (Miklosich, Lexicon, 830; Cihac, II, 337). – Der. șfeșnic (var. înv. sveș(t)nic), s. n. (suport de lumînări; Olt., ram), din sl. svĕtilĭnikŭ, svĕštĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44); sfeșnicar, s. m. (copac rămuros); sfetilnă, s. f. (înv., cînt liturgic), din sl. svĕtilĭna, trad. a gr. φωταγωγιϰόν (Tiktin).

sfetì v. 1. a da o taină pe față: îi s’a părut că s´a sfetit viitorul GHICA; 2. a descoperi înșelătoria (în jocul de cărți). [Slav. SVIETITI, a ieși la lumină].

sféte saŭ sféti, fem. sféta s. (sîrb. svete, voc. d. svet, fem. sveta). Vechĭ. Rar. Sfîntu, sfînta (numaĭ înaintea unuĭ nume): sfete Neculaĭ (Cog. Let. 3, 224). – Și sv-. – Și azĭ în vest sfet: sfet Ilie (Lung. Univ. 9 Dec. 1929; 3, 5).

sfetésc și sfitésc v. tr. (vsl. svĭetiti, a lumina, a arăta, d. svĭet, lumină; rus. svĭetitĭ, a lumina. V. prosfetesc, sfeșnic). Vechĭ. Descoper, arăt, daŭ pe față, daŭ la lumină.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

sfetí vb. v. AMESTECA. APĂREA. ARĂTA. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUȘI. ELUCIDA. EXPLICA. IVI. ÎNTÎMPLA. LĂMURI. LIMPEZI. PICA. PRECIZA. TRIȘA.

Intrare: sfetire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sfetire sfetirea
plural sfetiri sfetirile
genitiv-dativ singular sfetiri sfetirii
plural sfetiri sfetirilor
vocativ singular
plural
Intrare: sfeti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sfeti sfetire sfetit sfetind singular plural
sfetește sfetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sfetesc (să) sfetesc sfeteam sfetii sfetisem
a II-a (tu) sfetești (să) sfetești sfeteai sfetiși sfetiseși
a III-a (el, ea) sfetește (să) sfetească sfetea sfeti sfetise
plural I (noi) sfetim (să) sfetim sfeteam sfetirăm sfetiserăm, sfetisem*
a II-a (voi) sfetiți (să) sfetiți sfeteați sfetirăți sfetiserăți, sfetiseți*
a III-a (ei, ele) sfetesc (să) sfetească sfeteau sfeti sfetiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)