2 intrări

18 definiții

SFREDELÍRE, sfredeliri, s. f. Acțiunea de a (se) sfredeli și rezultatul ei. – V. sfredeli.

SFREDELÍRE, sfredeliri, s. f. Acțiunea de a (se) sfredeli și rezultatul ei. – V. sfredeli.

sfredelíre s. f., g.-d. art. sfredelírii; pl. sfredelíri

sfredelíre s. f., g.-d. art. sfredelírii; pl. sfredelíri

SFREDELÍRE s. v. găurire.

SFREDELÍ, sfredelesc, vb. IV. 1. Tranz. A găuri, a perfora (cu sfredelul). 2. Tranz. Fig. (Despre priviri, despre senzații dureroase etc.) A pătrunde, a străbate (ca un sfredel); a scormoni. ♦ A străpunge mediul înconjurător, străbătându-l, făcându-și drum. 3. Refl. Fig. A se mișca în spirale, a forma spirale. – Din sfredel.

SFREDELÍ, sfredelesc, vb. IV. 1. Tranz. A găuri, a perfora (cu sfredelul). 2. Tranz. Fig. (Despre priviri, despre senzații dureroase etc.) A pătrunde, a străbate (ca un sfredel); a scormoni. ♦ A străpunge mediul înconjurător, străbătându-l, făcându-și drum. 3. Refl. Fig. A se mișca în spirale, a forma spirale. – Din sfredel.

SFREDELÍ, sfredelesc, vb. IV. 1. Tranz. A găuri un material sau o rocă cu ajutorul sfredelului; p. ext. (despre agenți distrugători) a face găuri. Apele Selitei străbat făgașuri adînci de straturi calcaroase, sfredelind apoi pămînturile argiloase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 6/1. Streșinile picură, sfredelind încet și adînc zăpada albă și lucioasă. DELAVRANCEA, T. 87. A sfredelit ușa cu un burghiu. CARAGIALE, O. III 33. ◊ (Prin metonimie) Continuă să sfredelească găurile, suflînd să împrăștie tărîțele de lemn. C. PETRESCU, Î. II 183. ◊ Refl. pas. Se sfredelește pămîntul, pentru a se scoate avuțiile ascunse. ȘEZ. I 204. ◊ Intranz. Fig. Stoicea sfredelea în pămînt cu ochii. GALACTION, O. I 55. 2. Tranz. A străpunge (sau a da impresia că străpunge) corpul sau simțurile omului, provocînd durere fizică sau morală. Fruntea era sfredelită de glonț. SADOVEANU, O. I 66. Ochii lui mă sfredeleau pînă la inimă, pînă la adormita-mi conștiință. GALACTION, O. I 109. Un cerc de foc îi strîngea capul și un cui țintuit în frunte părea că-i sfredelește creierul. BART, S. M. 77. Scotea, nene... niște țiuituri din naiul lui, de zgîrîia și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110. ◊ Intranz. Gîndurile încurcate, chinuitoare, sfredelind în miezul de nepătruns al aceleiași întrebări... îl părăsiră. DUMITRIU, N. 247. [Zvonul și țiuitul] sfredeleau și-l pătrundeau ca o jale din necunoscut. SADOVEANU, P. M. 105. ◊ Refl. O durere mare i se sfredelea în piept. REBREANU, I. 58. ♦ A străpunge mediul înconjurător, străbătîndu-l, făcîndu-și drum. Așteptară cîteva clipe, sfredelind noaptea luminoasă de-atîta zăpadă. V. ROM. noiembrie 1953, 12. Cîteva țipete lungi sfredeliră văzduhul. SADOVEANU, O. VI 47. 3. Refl. Fig. A se mișca în spirale, a forma spirale. Într-acel loc, unde apele se-nvrăjbesc și se sfredelesc în adînci vîrtejuri, vasul începu a șovăi. ODOBESCU, S. I 144.

sfredelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfredelésc, imperf. 3 sg. sfredeleá; conj. prez. 3 să sfredeleáscă

sfredelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfredelésc, imperf. 3 sg. sfredeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfredeleáscă

SFREDELÍ vb. v. iscodi, scruta.

A SFREDELÍ ~ésc tranz. 1) A găuri cu sfredelul. 2) fig. (despre privire, gânduri etc.) A străpunge asemenea unui sfredel; a pătrunde adânc (provocând senzații neplăcute). ◊ ~ cu privirea a scruta. /Din sfredel

sfredelì v. 1. a găuri cu sfredelul; 2. a se înfunda; apele se sfredelesc în adânci vârtejuri OD.

sfredelésc v. tr. (d. sfredel). Bortelesc cu sfredelu. Pin ext. Bortelesc stricînd părețiĭ: acest chiriaș mi-a sfredelit casa. – În nord și sflederesc (Drum Drept, 1916, 377). V. potricălesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SFREDELIRE s. găurire, găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. șl Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.)

sfredeli vb. v. ISCODI. SCRUTA.

SFREDELI vb. a găuri, a perfora, a scobi, a străpunge, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidirl. (A ~ într-un material dur.)

Intrare: sfredeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sfredeli sfredelire sfredelit sfredelind singular plural
sfredelește sfredeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sfredelesc (să) sfredelesc sfredeleam sfredelii sfredelisem
a II-a (tu) sfredelești (să) sfredelești sfredeleai sfredeliși sfredeliseși
a III-a (el, ea) sfredelește (să) sfredelească sfredelea sfredeli sfredelise
plural I (noi) sfredelim (să) sfredelim sfredeleam sfredelirăm sfredeliserăm, sfredelisem*
a II-a (voi) sfredeliți (să) sfredeliți sfredeleați sfredelirăți sfredeliserăți, sfredeliseți*
a III-a (ei, ele) sfredelesc (să) sfredelească sfredeleau sfredeli sfredeliseră
Intrare: sfredelire
sfredelire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sfredelire sfredelirea
plural sfredeliri sfredelirile
genitiv-dativ singular sfredeliri sfredelirii
plural sfredeliri sfredelirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)