16 definiții pentru sirop


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIRÓP, (2) siropuri, s. n. 1. Soluție densă, obținută din zahăr și apă sau din suc de fructe ori de plante, folosită ca băutură răcoritoare (în amestec cu sifon), ca adaos la pregătirea unor dulciuri sau, în farmacie, la prepararea unor medicamente. 2. Sort, porție de sirop (1). – Din fr. sirop.

SIRÓP, siropuri, s. n. Soluție lichidă densă, obținută din zahăr și apă sau din suc de fructe ori de plante, folosită ca băutură răcoritoare (în amestec cu sifon), ca adaos la pregătirea unor dulciuri sau, în farmacie, la prepararea unor medicamente. – Din fr. sirop.

SIRÓP, siropuri, s. n. Compoziție lichidă obținută din zahăr și apă sau suc de fructe, folosită ca băutură răcoritoare, ca adaos la pregătirea unor dulciuri sau, în farmacii, la prepararea unor medicamente cu gust neplăcut. Chelnerul... îi trînti dinainte ceașca de cafea și paharul cu sirop. C. PETRESCU, Î. II 245. Două siropuri: unul alb, altul negru. NEGRUZZI, S. III 403.

SIRÓP s.n. Soluție de zahăr în apă sau în suc de fructe ori de plante, care servește la pregătirea dulciurilor și a unor medicamente. ♦ Băutură răcoritoare preparată din soluția de mai sus și amestecată cu sifon. [< fr. sirop].

SIRÓP s. n. soluție densă de zahăr în apă sau în suc de fructe ori de plante; băutură răcoritoare preparată din ea (cu sifon). (< fr. sirop)

SIRÓP ~uri n. Soluție concentrată, constând din zahăr și apă sau suc de fructe, întrebuințată la prepararea unor dulciuri, a băuturilor răcoritoare și a unor medicamente. /<fr. sirop

sirop n. licher de apă zaharisită la care se adaogă zeamă de plante sau de fructe.

*siróp n., pl. urĭ (fr. sirop, it. sciroppo [mlat. sirúpus], sp. jarope și jarobe, d. ar. šurb, șarâb, băutură. V. șerbet, cĭorbă). Un lichid gros compus din zahar în disoluțiune și zeamă de fructe, florĭ saŭ ĭerburĭ – Vechĭ șurup (turc. șurup, șurub, d. ar.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

siróp s. n., (sorturi, porții) pl. sirópuri

siróp s. n., (sorturi, porții) pl. sirópuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIRÓP s. (reg.) mursă. (~ de afine.)

SIROP s. (reg.) mursă. (~ de afine.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sirop, siropuri s. n. 1. producție artistică exagerat de sentimentală. 2. (la sg.tox.) codeină.

Intrare: sirop
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sirop
  • siropul
  • siropu‑
plural
  • siropuri
  • siropurile
genitiv-dativ singular
  • sirop
  • siropului
plural
  • siropuri
  • siropurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)