2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

SLUȚÍRE, sluțiri, s. f. Acțiunea de a (se) sluți și rezultatul ei. – V. sluți.

SLUȚÍRE, sluțiri, s. f. Acțiunea de a (se) sluți și rezultatul ei. – V. sluți.

SLUȚÍRE, sluțiri, s. f. Acțiunea de a sluți și rezultatul ei; mutilare, schilodire. – Variantă: slutíre (PISCUPESCU, O. 154) s. f.

sluțíre s. f., g.-d. art. sluțírii; pl. sluțíri

sluțíre s. f., g.-d. art. sluțírii; pl. sluțíri

SLUȚÍRE s. v. desfigurare.

SLUȚÍ, sluțesc, vb. IV. Tranz. A face să devină schilod, infirm, desfigurat; a mutila; a ciopârți. Tranz. și refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦ Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [Var.: (reg.) slutí vb. IV] – Din slut.

SLUȚÍ, sluțesc, vb. IV. Tranz. A face să devină schilod, inform, desfigurat; a mutila; a ciopârți. ♦ Tranz. și refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦ Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [Var.: (reg.) slutí vb. IV] – Din slut.

SLUȚÍ, sluțesc, vb. IV. Tranz. 1. A ciunti, a ciopîrți, a mutila; p. ext. a face urît, a urîți, a poci. Așa țăranul nostru numai cu fieru-n mînă Începu să sluțească pădurea cea bătrînă. ALEXANDRESCU, P. 131. Moșu-n vie de-ajungea, Se punea, măre, punea Toată via de sluțea, Tăia viță din mlădiță, O tăia de la tulpină Ș-o seca la rădăcină. TEODORESCU, P. P. 618. ◊ Fig. Acul gramofonului, ajuns la marginea plăcii, a dat un sunet strident, sluțind cîteva tonuri, ca o batjocură neașteptată. VORNIC, O. 142. 2. A face ca cineva să pară urît, a urîți. A poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. Cînd am auzit noi una ca asta, am început... a ne ruga de toți dumnezeii să nu ne sluțească. CREANGĂ, A. 27. ♦ Refl. A face grimase, strîmbîndu-și fața, schimonosindu-se. Îmi zicea că nu mă prinde cînd mă sluțesc. GANE, N. II 93. De poreclele ce-și pun și cum se sluțesc unu la altul, trebuie să te ții cu mîna de inimă cît rîzi. ȘEZ. III 182. – Variantă: slutí (VISSARION, B. 125, RETEGANUL, P. V 7) vb. IV.

sluțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sluțésc, imperf. 3 sg. sluțeá; conj. prez. 3 să sluțeáscă

sluțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sluțésc, imperf. 3 sg. sluțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sluțeáscă

SLUȚÍ vb. v. desfigura.

A SLUȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se sluțească; a urâți; a poci. 2) A face să-și piardă integritatea fizică; a schilodi; a mutila; a estropia. /Din slut

A SE SLUȚÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni slut; a pierde frumusețea; a se poci; a se urâți. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se schimonosi. /Din slut

sluțì v. 1. a ciunti: începu să sluțească pădurea cea bătrână GR. AL.; 2. a schilodi: să nu ne sluțească CR.

sluțésc v. tr. (d. slut). Vechĭ. Mutilez. Azĭ. Urîțesc, pocesc, cĭuntesc, mutilez: a sluți un copil tunzîndu-l prost, a sluți un copac, o pădure. Fam. A te sluți la cineva, a te stropși, a te uĭta urît ca să se astîmpere.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SLUȚÍRE s. deformare, deforrnație, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, strîmbare, urîțire. (~ a feței unei persoane.)

Intrare: sluți
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sluți sluțire sluțit sluțind singular plural
sluțește sluțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sluțesc (să) sluțesc sluțeam sluții sluțisem
a II-a (tu) sluțești (să) sluțești sluțeai sluțiși sluțiseși
a III-a (el, ea) sluțește (să) sluțească sluțea sluți sluțise
plural I (noi) sluțim (să) sluțim sluțeam sluțirăm sluțiserăm, sluțisem*
a II-a (voi) sluțiți (să) sluțiți sluțeați sluțirăți sluțiserăți, sluțiseți*
a III-a (ei, ele) sluțesc (să) sluțească sluțeau sluți sluțiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sluti slutire slutit slutind singular plural
slutește slutiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) slutesc (să) slutesc sluteam slutii slutisem
a II-a (tu) slutești (să) slutești sluteai slutiși slutiseși
a III-a (el, ea) slutește (să) slutească slutea sluti slutise
plural I (noi) slutim (să) slutim sluteam slutirăm slutiserăm, slutisem*
a II-a (voi) slutiți (să) slutiți sluteați slutirăți slutiserăți, slutiseți*
a III-a (ei, ele) slutesc (să) slutească sluteau sluti slutiseră
Intrare: sluțire
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sluțire sluțirea
plural sluțiri sluțirile
genitiv-dativ singular sluțiri sluțirii
plural sluțiri sluțirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)