2 intrări

O definiție

spebeluí, spebeluiésc, vb. IV (înv.; despre vești, porunci, scrisori, documente etc.) 1. a expedia prin intermediul unui curier. 2. (despre persoane) a trimite spre a îndeplini anumite misiuni sau spre a trimite vești, porunci, salutări etc.

Intrare: spebeluit
spebeluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spebeluit spebeluitul spebelui spebeluita
plural spebeluiți spebeluiții spebeluite spebeluitele
genitiv-dativ singular spebeluit spebeluitului spebeluite spebeluitei
plural spebeluiți spebeluiților spebeluite spebeluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: spebelui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) spebelui spebeluire spebeluit spebeluind singular plural
spebeluiește spebeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) spebeluiesc (să) spebeluiesc spebeluiam spebeluii spebeluisem
a II-a (tu) spebeluiești (să) spebeluiești spebeluiai spebeluiși spebeluiseși
a III-a (el, ea) spebeluiește (să) spebeluiască spebeluia spebelui spebeluise
plural I (noi) spebeluim (să) spebeluim spebeluiam spebeluirăm spebeluiserăm, spebeluisem*
a II-a (voi) spebeluiți (să) spebeluiți spebeluiați spebeluirăți spebeluiserăți, spebeluiseți*
a III-a (ei, ele) spebeluiesc (să) spebeluiască spebeluiau spebelui spebeluiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)