11 definiții pentru sprafcă

SPRÁFCĂ, sprafce, s. f. 1. (Înv.) Cercetare (judecătorească); anchetă. 2. (Fam.; în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi, a distruge. – Din rus. spravka.

SPRÁFCĂ, sprafce, s. f. 1. (Înv.) Cercetare (judecătorească); anchetă. 2. (Fam.; în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi, a distruge. – Din rus. spravka.

SPRÁFCĂ, sprafce, s. f. 1. (Mold., învechit) Cercetare (judecătorească); anchetă. De la descălicarea lui Dragos, lupii au trăit în bună pace în țară, că n-au mai făcut nime sprafcă ca să vadă cîte oi s-au mîncat. NEGRUZZI, S. I 280. 2. (Astắzi familiar; numai în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi; a da iama. De ne-om muta în tîrg, se face sprafcă... de stăricica noastră. La TDRG. Prin lăzi, tot au cotrobăit; or să facă sprafca din lucrușoarele strinse cu atîta strădanie. CONTEMPORANUL, VI 107.

spráfcă (înv.) s. f., g.-d. art. spráfcei; pl. spráfce

spráfcă s. f., g.-d. art. spráfcei; pl. spráfce

SPRÁFCĂ s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire.

spráfcă (-ắfci), s. f. – Informație, investigație, anchetă. Rus. spravka, pol. sprawka (Tiktin).

sprafcă f. od. cercetare judecătorească, anchetă: făcându-se sprafcă AL. [Rus. ȘPRAVKA, informațiune].

șpráfcă și (maĭ vechĭ) spr- f. (rus správka, cercetare, inchizițiune, investigațiune, d. správa, probă, care vine d. vsl. pravŭ, just; rut. správka, faptă, ispravă, poznă, pol. sprawka, mică afacere, mic proces. V. pravilă, isprăvesc). Vechĭ. Anchetă. Azĭ. Fam. A da saŭ a face șprafca în ceva, a da ĭama, a jăfui.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

spráfcă s. v. ANCHETARE. ANCHETĂ. CERCETARE. INSTRUIRE.

Intrare: sprafcă
sprafcă
substantiv feminin (F4) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sprafcă sprafca
plural sprafce sprafcele
genitiv-dativ singular sprafce sprafcei
plural sprafce sprafcelor
vocativ singular
plural