2 intrări

3 definiții

STĂCÍ vb. v. acumula, aduna, agonisi, economisi, face, strânge.

stăcí (stăcésc, stăcít), – (Banat) A economisi. Sb. staciti (Candrea).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

stăci vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. ECONOMISI. FACE. STRÎNGE.

Intrare: stăci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stăci stăcire stăcit stăcind singular plural
stăcește stăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) stăcesc (să) stăcesc stăceam stăcii stăcisem
a II-a (tu) stăcești (să) stăcești stăceai stăciși stăciseși
a III-a (el, ea) stăcește (să) stăcească stăcea stăci stăcise
plural I (noi) stăcim (să) stăcim stăceam stăcirăm stăciserăm, stăcisem*
a II-a (voi) stăciți (să) stăciți stăceați stăcirăți stăciserăți, stăciseți*
a III-a (ei, ele) stăcesc (să) stăcească stăceau stăci stăciseră
Intrare: stăcire
stăcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stăcire stăcirea
plural stăciri stăcirile
genitiv-dativ singular stăciri stăcirii
plural stăciri stăcirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)