2 intrări

5 definiții

STRĂMÚR s. v. joardă, jordie, strămurare, vargă.

strămúr, strămúri, s.m. (înv.) 1. băț lung și ascuțit cu un ac în vârf cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurare. 2. imbold.

strămurá vb., ind. prez. 1 sg. strămur, 3 sg. și pl. strămură

strămurá, strắmur, vb. I (înv.) 1. a înțepa cu strămurarea (v.). 2. (fig.) a ațâța.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

strămur s. v. JOARDĂ. JORDIE. STRĂMURARE. VARGĂ.

Intrare: strămur
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular strămur strămurul
plural strămuri strămurii
genitiv-dativ singular strămur strămurului
plural strămuri strămurilor
vocativ singular
plural
Intrare: strămura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) strămura strămurare strămurat strămurând singular plural
strămură strămurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) strămur (să) strămur strămuram strămurai strămurasem
a II-a (tu) strămuri (să) strămuri strămurai strămurași strămuraseși
a III-a (el, ea) strămură (să) strămure strămura strămură strămurase
plural I (noi) strămurăm (să) strămurăm strămuram strămurarăm strămuraserăm, strămurasem*
a II-a (voi) strămurați (să) strămurați strămurați strămurarăți strămuraserăți, strămuraseți*
a III-a (ei, ele) strămură (să) strămure strămurau strămura strămuraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)