11 definiții pentru subordona

SUBORDONÁ, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. – Din fr. subordonner.

SUBORDONÁ, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. – Din fr. subordonner.

SUBORDONÁ, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca un lucru să depindă de altul, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior, a supune. În industrie, agitația trebuie să fie subordonată luptei pentru sporirea producției și productivității muncii, pentru scăderea prețului de cost. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. – Variantă: (învechit) subordiná vb. I.

!subordoná (a ~) (su-bor-/sub-or-) vb., ind. prez. 3 subordoneáză

subordoná vb. (sil. mf. sub-), ind. prez. 1 sg. subordonéz, 3 sg. și pl. subordoneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. subordonéze

SUBORDONÁ vb. 1. v. supune. 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.)

SUBORDONÁ vb. I. tr. A face ca un lucru să depindă de altul; a hotărî, a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. [Var. subordina vb. I. / < fr. subordonner, it. subordinare].

SUBORDÓNA vb. tr. a face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva; a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. (< fr. subordonner)

A SUBORDONÁ ~éz tranz. A face să se supună ierarhic (de la inferior la superior). /<fr. subordonner, lat. subordinare, germ. subor-dinieren

*subordón și éz v. tr. (fr. subordonner, mlat. subordinare. V. ordine). Stabilesc o ordine de dependență de la inferior la superior: legea-l subordonează pe servitor stăpînuluĭ. Fig. Îmĭ subordonez veniturile cheltuĭelilor. – Se poate zice și subordinez (după forma latină).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SUBORDONA vb. 1. a (se) supune. (Se ~ superiorilor.) 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.)

Intrare: subordona
  • silabisire: sub-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) subordona subordonare subordonat subordonând singular plural
subordonea subordonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) subordonez (să) subordonez subordonam subordonai subordonasem
a II-a (tu) subordonezi (să) subordonezi subordonai subordonași subordonaseși
a III-a (el, ea) subordonea (să) subordoneze subordona subordonă subordonase
plural I (noi) subordonăm (să) subordonăm subordonam subordonarăm subordonaserăm, subordonasem*
a II-a (voi) subordonați (să) subordonați subordonați subordonarăți subordonaserăți, subordonaseți*
a III-a (ei, ele) subordonea (să) subordoneze subordonau subordona subordonaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)