6 definiții pentru sucă
SÚCĂ s. f. (Transilv., Mold.) Capriciu, toană, nărav. O pălea suca de bătut. ȘEZ. XVIII 197.
SÚCĂ s. f. (Reg.) Capriciu, toană, nărav. – Magh. szokás „obicei”.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
SÚCĂ s. v. capriciu, chef, datină, fandoseală, fantezie, fason, fel, fiță, maimuțăreală, moft, naz, nărav, obicei, poftă, prosteală, rânduială, sclifoseală, toană, tradiție, uz, uzanță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
súcă (-ci), s. f. – 1. Obicei rău, viciu. – 2. Supărare. Mag. szokás „obicei” (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 160). În Trans. – Der. sucaș, adj. (vicios, nărăvaș); sucui, vb. (Trans., rar, a se vicia).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
súcă f., pl. inuzitat ĭ (cp. cu bg. sukam, sug). Nord. Poftă, toană: cînd o pălea suca de băut (Șez. 30, 197).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
sucă s. v. CAPRICIU. CHEF. DATINĂ. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FEL. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. NĂRAV. OBICEI. POFTĂ. PROSTEALĂ. RÎNDUIALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. TRADIȚIE. UZ. UZANȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | sucă | suca |
| plural | suci | sucile | |
| genitiv-dativ | singular | suci | sucii |
| plural | suci | sucilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||