11 definiții pentru sumeca

SUMECÁ, súmec, vb. I. Tranz. (Pop.) A sufleca, a sumete. – Contaminare între sumete și sufleca.

SUMECÁ, súmec, vb. I. Tranz. (Reg.) A sufleca, a sumete. – Contaminare între sumete și sufleca.

SUMECÁ, súmec, vb. I. Tranz. (Regional) A sufleca, a sumete. Vasile luă ciorpacul și, scuturîndu-l, îl alipi de colibă. Se lăsă apoi jos lîngă moșneag, sumecîndu-și pantalonii. DUNĂREANU, CH. 187.

sumecá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 súmecă

sumecá vb., ind. prez. 1 sg. súmec, 3 sg. și pl. súmecă; ger. sumecând

SUMECÁ vb. v. îndoi, răsfrânge, ridica, sufleca, sumete, trage.

sumecá, suméc, vb. I (pop.) 1. a sufleca, a sumete (mânecile). 2. (refl.; fig.; reg.) a se supune.

sumét, -més, a -méte v. tr. (lat. sum-mitto, -mittere, a supune; a micșora; it. sommittére, fr. soummettre, sp. someter, pg. sometter. V. tri-met). Vest. Suflec. – Și sumétic, a -á, și (Mold. sud.) súmec, a (Sămăn. 3, 632), contaminat de suflec.

sumét, -més, a -méte v. tr. (lat summĭtto, -mittere, a supune, a micșora; it. somméttere, fr. soumettre, sp. someter, pg. sometter. V. trimet). Vest. Suflec. – Și sumétic, a -á, și (Sămăn 3. 932) súmec, a -á, (contaminat de suflec).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

sumecá vb. v. ÎNDOI. RĂSFRÎNGE. RIDICA. SUFLECA. SUMETE. TRAGE.

Intrare: sumeca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sumeca sumecare sumecat sumecând singular plural
sumecă sumecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sumec (să) sumec sumecam sumecai sumecasem
a II-a (tu) sumeci (să) sumeci sumecai sumecași sumecaseși
a III-a (el, ea) sumecă (să) sumece sumeca sumecă sumecase
plural I (noi) sumecăm (să) sumecăm sumecam sumecarăm sumecaserăm, sumecasem*
a II-a (voi) sumecați (să) sumecați sumecați sumecarăți sumecaserăți, sumecaseți*
a III-a (ei, ele) sumecă (să) sumece sumecau sumeca sumecaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)