2 intrări

2 definiții

supragarantá vb. → garanta

SUPRAGARANTÁ vb. tr. a da o garanție suplimentară. (< supra1- + garanta)

Intrare: supragaranta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) supragaranta supragarantare supragarantat supragarantând singular plural
supragarantea supragarantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) supragarantez (să) supragarantez supragarantam supragarantai supragarantasem
a II-a (tu) supragarantezi (să) supragarantezi supragarantai supragarantași supragarantaseși
a III-a (el, ea) supragarantea (să) supragaranteze supragaranta supragarantă supragarantase
plural I (noi) supragarantăm (să) supragarantăm supragarantam supragarantarăm supragarantaserăm, supragarantasem*
a II-a (voi) supragarantați (să) supragarantați supragarantați supragarantarăți supragarantaserăți, supragarantaseți*
a III-a (ei, ele) supragarantea (să) supragaranteze supragarantau supragaranta supragarantaseră
Intrare: supragarantare
supragarantare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular supragarantare supragarantarea
plural supragarantări supragarantările
genitiv-dativ singular supragarantări supragarantării
plural supragarantări supragarantărilor
vocativ singular
plural
supragarantat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular supragarantat supragarantatul supragaranta supragarantata
plural supragarantați supragarantații supragarantate supragarantatele
genitiv-dativ singular supragarantat supragarantatului supragarantate supragarantatei
plural supragarantați supragarantaților supragarantate supragarantatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)