17 definiții pentru sursă

SÚRSĂ, surse, s. f. 1. Loc unde se produce, unde se poate găsi sau de unde se propagă ceva; sediul sau obârșia unui lucru. ♦ Corp, sistem etc. care emite sunete, lumină, radiații nucleare etc. Sursă de energie electrică (sau electromagnetică) = generator de energie electrică (sau electromagnetică). ♦ (Elt.) Electrod al unui tranzistor cu efect de câmp, care furnizează purtătorii de sarcină majoritari. 2. Posibilitate de câștig. 3. Fig. Loc de unde emană o informație, o noutate. 4. Fig. Izvor, obârșie, origine. ◊ Sursă de inspirație = domeniu din care se inspiră un scriitor. – Din fr. source.

SÚRSĂ, surse, s. f. 1. Loc unde se produce, unde se poate găsi sau de unde se propagă ceva; sediul sau obârșia unui lucru. ♦ Corp, sistem etc. care emite sunete, lumină, radiații nucleare etc. ◊ Sursă de energie electrică (sau electromagnetică) = generator de energie electrică (sau electromagnetică). ♦ (Elt.) Electrod al unui tranzistor cu efect de câmp, care furnizează purtătorii de sarcină majoritari. 2. Posibilitate de câștig. 3. Fig. Loc de unde emană o informație, o noutate. 4. Fig. Izvor, obârșie, origine. ◊ Sursă de inspirație = domeniu din care se inspiră un scriitor – Din fr. source.

SÚRSĂ, surse, s. f. 1. (Urmat adesea de determinări introduse prin prep. «de») Locul unde se produce sau unde se poate găsi un lucru. ◊ Sursă de lumină = corp care emite raze de lumină. Sursă de energie electrică = sistem tehnic care transformă o anumită formă de energie în energie electrică. V. transformator.Fig. Locul de unde emană o informație. Ni se comunică din sursă autorizată că în țară domnește cea mai perfectă liniște și opinia publică n-are nici un motiv serios de îngrijorare. REBREANU, R. I 302. 2. Loc de unde izvorăște sau unde este absorbit radial și uniform un volum de fluid.

súrsă s. f., g.-d. art. súrsei; pl. súrse

súrsă s. f., g.-d. art. súrsei; pl. súrse

SÚRSĂ s. 1. v. izvor. 2. obârșie, origine, (livr.) sorginte, (înv.) izvod, (fig.) izvor. (Să mergem la ~ acestor efecte.) 3. v. origine. 4. informație, izvor. (Studiu bazat pe ~ bogate.)

SÚRSĂ s. v. izvor, obârșie.

SÚRSĂ s.f. 1. Loc unde se găsește și de unde se poate procura un lucru din belșug. ♦ Sursă de inspirație = domeniu din care se inspiră un scriitor. ♦ Loc unde se produce o formă de energie. 2. (Fig.) Izvor, origine, obârșie. [< fr. source].

SÚRSĂ s. f. 1. loc unde se găsește și de unde se poate procura ceva din belșug. 2. corp care emite sunete, lumină, radiații nucleare etc. 3. (fig.) loc de unde emană o informație. ♦ izvor, origine, obârșie. ♦ ~ de inspirație = domeniu din care se inspiră un scriitor, un artist. 4. electrod al unui tranzistor cu efect de câmp, care furnizează purtătorii de sarcină majoritari. (< fr. source)

súrsă (-se), s. f. – Izvor. Fr. source.Der. resursă, s. f., din fr. ressource.

SÚRSĂ ~e f. 1) Loc de apariție sau de existență. ~ de informație. ~ de petrol. ~ de lumină. 2) Mijloc de existență. 3) Document sau text original la care se face o referință; izvor. A indica ~a. 4) Operă care furnizează unui om de creație o temă sau o idee; izvor de inspirație. /<fr. sourse

*súrsă f., pl. e (fr. source, greșit scris îld. sourse, part. fem. d. sourdre, lat. súrgere, a izvorî. V. sorginte, resursă, insurecțiune). Barb. Izvor, sorginte.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SURSĂ s. 1. izvor. (~ de lumină.) 2. obîrșie, origine, (livr.) sorginte, (înv.) izvod, (fig.) izvor. (Să mergem la ~ acestor efecte.) 3. început, obîrșie, origine, proveniență, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sîmbure. (~ daco-latină a limbii române.)

SURSĂ DE LUMINĂ. Subst. Sursă (izvor) de lumină, lumină; corp de iluminat. Lampă, lămpiță (dim.), lămpușoară (rar); lampă de petrol, petromax, gaiță (reg.), gazorniță; opaiț, văpăiță (pop.), șterț (reg.); candelă; felinar, fanar (înv.), fanal (înv.); lampion, lanternă venețiană, lanternă. Luminare, lumînărică (dim.), lumină (pop.), luminiță (pop.). Faclă, torță, făclie, făclioară (dim.), făcliuță, văpaie, văpăiță, masală (înv.). Arc electric (voltaic). Lampă electrică, lampă cu incandescență; bec, beculeț (dim.); tub fluorescent, tub cu neon; lustră; lampadar; candelabru; sfeșnic; plafonieră; aplică. Lanternă; lanternă magică. Aparat de proiecție; proiector; reflector. Blitz. Far. Lampagiu (ieșit din uz), lampist, fanaragiu (înv.), mucarnic (înv.), masalagiu (înv.), făclier (rar). Adj. Luminos, strălucitor; luminător; luminescent; fluorescent. Vb. A lumina, a ilumina, a răspîndi lumină; a arde. A aprinde (lumina). A stinge (lumina). V. foc, lumină.

arie sursă, (engl.= source area, provenance area) zona sau aria de proveniență a materialului clastic născut prin dezagregare și care, în urma transportului, ajunge să se acumuleze într-un baz. de sedimentare și să formeze un dep. detritic sau epiclastic. O a. s. se caracterizează prin relief relativ ridicat, prin constituție petrografică (toate rocile acelei reg. deschise la un moment dat de eroziune), prin structură geologică (de orogen sau de plat.) și prin poziție față de baz. (extrabazinală sau intrabazinală). Toate rocile care intră în alcătuirea unei a. s. se încadrează într-o provincie distributivă. Pentru formațiunile sedimentare vechi reconstituirea a. s. se poate face prin studiul petrografic al granoclastelor și litoclastelor din constituția rocilor detritice și prin analiza stucturilor sedimentare respective.

SURSĂ DE ENERGIE instalație plasată în aeronave care asigură alimentarea aparaturii de bord, a sistemelor de supraviețuire a echipajului, a mijloacelor de telecomunicații și a acționării propulsoarelor în timpul zborului. De regulă se utilizează curentul continuu de 12 sau 24 V, pentru unele aparate existând convertizoare de curent alternativ.

Intrare: sursă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sursă sursa
plural surse sursele
genitiv-dativ singular surse sursei
plural surse surselor
vocativ singular
plural