2 intrări

5 definiții

TÎRCĂVÍ, tîrcăvesc, vb. IV. (Regional) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli, a pleșuvi; (despre barbă sau păr) a se scurta, a se roade, a se toci. Nu vezi c-ai îmbătrînit, Barba ți s-a tîrcăvit, Păru-n cap ți s-a albit. POP. 2. Tranz. A roade, a toci. De, că tot ca tine una mi-a tîrcăvit căciula ! TEODORESCU, P. P. 121.

TÂRCĂVÍ, târcăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli; a pleșuvi; (despre păr sau barbă) a se roade, a se toci. 2. Tranz. A roade, a toci. – Comp. ucr. tyrkavyj.

TÂRCĂVÍ vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, sfriji, zgârci.

tîrcăvésc v. intr. Vest. Devin tîrcav. V. refl. Mă pipernicesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

tîrcăví vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÎRCI.

Intrare: târcăvit
târcăvit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular târcăvit târcăvitul târcăvi târcăvita
plural târcăviți târcăviții târcăvite târcăvitele
genitiv-dativ singular târcăvit târcăvitului târcăvite târcăvitei
plural târcăviți târcăviților târcăvite târcăvitelor
vocativ singular
plural
târcăvire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular târcăvire târcăvirea
plural târcăviri târcăvirile
genitiv-dativ singular târcăviri târcăvirii
plural târcăviri târcăvirilor
vocativ singular
plural
Intrare: târcăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) târcăvi târcăvire târcăvit târcăvind singular plural
târcăvește târcăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) târcăvesc (să) târcăvesc târcăveam târcăvii târcăvisem
a II-a (tu) târcăvești (să) târcăvești târcăveai târcăviși târcăviseși
a III-a (el, ea) târcăvește (să) târcăvească târcăvea târcăvi târcăvise
plural I (noi) târcăvim (să) târcăvim târcăveam târcăvirăm târcăviserăm, târcăvisem*
a II-a (voi) târcăviți (să) târcăviți târcăveați târcăvirăți târcăviserăți, târcăviseți*
a III-a (ei, ele) târcăvesc (să) târcăvească târcăveau târcăvi târcăviseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)