2 intrări

5 definiții


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: târcăvi
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) târcăvi târcăvire târcăvit târcăvind singular plural
târcăvește târcăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) târcăvesc (să) târcăvesc târcăveam târcăvii târcăvisem
a II-a (tu) târcăvești (să) târcăvești târcăveai târcăviși târcăviseși
a III-a (el, ea) târcăvește (să) târcăvească târcăvea târcăvi târcăvise
plural I (noi) târcăvim (să) târcăvim târcăveam târcăvirăm târcăviserăm, târcăvisem*
a II-a (voi) târcăviți (să) târcăviți târcăveați târcăvirăți târcăviserăți, târcăviseți*
a III-a (ei, ele) târcăvesc (să) târcăvească târcăveau târcăvi târcăviseră
Intrare: târcăvit
târcăvit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular târcăvit târcăvitul târcăvi târcăvita
plural târcăviți târcăviții târcăvite târcăvitele
genitiv-dativ singular târcăvit târcăvitului târcăvite târcăvitei
plural târcăviți târcăviților târcăvite târcăvitelor
vocativ singular
plural
târcăvire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular târcăvire târcăvirea
plural târcăviri târcăvirile
genitiv-dativ singular târcăviri târcăvirii
plural târcăviri târcăvirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)