2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

TĂRĂGĂIÁ vb. I v. tărăgăna.

TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tărăgăiá, trăgăná vb. I, tărăgăní vb. IV] – Din trăgăna („a trage” < lat. pop.).

TĂRĂGĂNÍ vb. IV v. tărăgăna.

TRĂGĂNÁ vb. I v. tărăgăna.

TĂRĂGĂIÁ vb. I v. tărăgăna.

TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tărăgăiá, trăgăná vb. I, tărăgăní vb. IV] – Din trăgăna („a trage” < lat. pop.).

TĂRĂGĂNÍ vb. IV v. tărăgăna.

TRĂGĂNÁ vb. I v. tărăgăna.

TĂRĂGĂIÁ vb. I v. tărăgăna.

TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. (Și în forma trăgăna) 1. Tranz. A amîna de pe o zi pe alta, a întîrzia, a tergiversa, a face să se prelungească (o acțiune, o soluționare). Petre a Smarandei tot tărăgănase și el însurătoarea. Se ținea după Mărioara Irinii. REBREANU, R. I 282. ♦ (Cu complementul «mersul», «pașii») A merge încet, anevoie, tîrîndu-și picioarele. Tărăgănîndu-și mersul trec frații lor, hoinarii. Cu mîna spre pomană și boarfele sub braț. LESNEA, I. 127. ♦ (Cu complementul «vorbă», «cuvînt») A vorbi rar, lungind silabele. Ce doriți mă rog? – îl întrebă ea trăgănînd vorbele. SLAVICI, N. II 270. 2. Refl. impers. (Subînțelegîndu-se vremea sau o noțiune care implică ideea de timp) A se scurge încet, a dura, a se prelungi. Nu s-au trăgănat tare mult și sosi și Petrea Făt-Frumos. SBIERA, P. 128. 3. Intranz. A cînta alene, cu jale; a doini. Eu de-oi prinde a trăgăna, Frunzele vor tremura. BIBICESCU, P. P. 320. ♦ (Despre vînt) A sufla încet, a adia. Cînd vîntu c-o trăgăna, Tu atunci te-i legăna. BIBICESCU, P. P. 280. – Variante: tărăgăiá (ISPIRESCU, U. 69), trăgăna vb. I, tărăgăí (ISPIRESCU, L. 227), tărăgăní vb. IV.

TĂRĂGĂNÍ vb. IV v. tărăgăna.

TRĂGĂNÁ vb. I v. tărăgăna.

tărăgăná (a ~) vb., ind. prez. 3 tărăgăneáză

tărăgăná vb., ind. prez. 1 sg. tărăgănéz, 3 sg. și pl. tărăgăneáză

TĂRĂGĂNÁ vb. 1. v. tergiversa. 2. v. amâna. 3. a se lungi, a trena. (Acțiunea romanului se ~.)

TRĂGĂNÁ vb. v. adia, doini.

trăgăná (trăgănéz, trăgănát), vb. – A lungi, a amîna, a tergiversa, a lucra încet. – Der. tărăgăna, t(ă)răgă(n)i, străgăni. Origine incertă. Se consideră der. din lat. *tragῑnāre (Pușcariu 1753; REW 8837; Rosetti, I, 58; Candrea), cf. it. straschinare, fr. traîner, sp., port. trajinar; trecerea lui gi este analoagă cu mesteacăn, leagăn (Tiktin). În ciuda acestor coincidențe, explicația pare insuficientă; mai degrabă ar fi o der. internă, de la trage cu suf. expresiv -na, ca în alte cazuri clăti(na), ruși(na), tîmpi(na).Der. trăgăneală (var. străgăneală, tărăgăială, trăgănitură), s. f. (tergiversare, întîrziere); trăgănitor, adj. (lent, întîrziat, leneș); trăgănac, s. m. (plantă, Potentilla reptans).

A TĂRĂGĂNÁ ~éz 1. tranz. 1) (lucrări, acțiuni) A amâna de azi pe mâine, nerealizând; a tergiversa. ◊ ~ mersul (sau pașii) a merge alene, târându-și picioarele. ~ vorba (sau cuvintele) a vorbi rar, lungind fiecare silabă. 2) A face să se tărăgăneze. 2. intranz. 1) A cânta tânguitor, cu jale. 2) (despre vânt) A bate ușor; a sufla lin; a adia; a aburi. /cf. a trage

A SE TĂRĂGĂNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) pop. (despre timp) A se derula încet; a se scurge. 2) (despre acțiuni) A se desfășura extrem de încet; a se lungi. /cf. a trage

tărăgănì v. V. trăgănà. [Formă amplificată spre a exprima o zăbovire îndelungată].

arată toate definițiile

Intrare: tărăgăna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tărăgăna tărăgănare tărăgănat tărăgănând singular plural
tărăgănea tărăgănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tărăgănez (să) tărăgănez tărăgănam tărăgănai tărăgănasem
a II-a (tu) tărăgănezi (să) tărăgănezi tărăgănai tărăgănași tărăgănaseși
a III-a (el, ea) tărăgănea (să) tărăgăneze tărăgăna tărăgănă tărăgănase
plural I (noi) tărăgănăm (să) tărăgănăm tărăgănam tărăgănarăm tărăgănaserăm, tărăgănasem*
a II-a (voi) tărăgănați (să) tărăgănați tărăgănați tărăgănarăți tărăgănaserăți, tărăgănaseți*
a III-a (ei, ele) tărăgănea (să) tărăgăneze tărăgănau tărăgăna tărăgănaseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tărăgăia tărăgăiere tărăgăiat tărăgăind singular plural
tărăgăia tărăgăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tărăgăiez (să) tărăgăiez tărăgăiam tărăgăiai tărăgăiasem
a II-a (tu) tărăgăiezi (să) tărăgăiezi tărăgăiai tărăgăiași tărăgăiaseși
a III-a (el, ea) tărăgăia (să) tărăgăieze tărăgăia tărăgăie tărăgăiase
plural I (noi) tărăgăiem (să) tărăgăiem tărăgăiam tărăgăiarăm tărăgăiaserăm, tărăgăiasem*
a II-a (voi) tărăgăiați (să) tărăgăiați tărăgăiați tărăgăiarăți tărăgăiaserăți, tărăgăiaseți*
a III-a (ei, ele) tărăgăia (să) tărăgăieze tărăgăiau tărăgăia tărăgăiaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tărăgăni tărăgănire tărăgănit tărăgănind singular plural
tărăgănește tărăgăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tărăgănesc (să) tărăgănesc tărăgăneam tărăgănii tărăgănisem
a II-a (tu) tărăgănești (să) tărăgănești tărăgăneai tărăgăniși tărăgăniseși
a III-a (el, ea) tărăgănește (să) tărăgănească tărăgănea tărăgăni tărăgănise
plural I (noi) tărăgănim (să) tărăgănim tărăgăneam tărăgănirăm tărăgăniserăm, tărăgănisem*
a II-a (voi) tărăgăniți (să) tărăgăniți tărăgăneați tărăgănirăți tărăgăniserăți, tărăgăniseți*
a III-a (ei, ele) tărăgănesc (să) tărăgănească tărăgăneau tărăgăni tărăgăniseră
trăgăna (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) trăgăna trăgănare trăgănat trăgănând singular plural
trăgănea trăgănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) trăgănez (să) trăgănez trăgănam trăgănai trăgănasem
a II-a (tu) trăgănezi (să) trăgănezi trăgănai trăgănași trăgănaseși
a III-a (el, ea) trăgănea (să) trăgăneze trăgăna trăgănă trăgănase
plural I (noi) trăgănăm (să) trăgănăm trăgănam trăgănarăm trăgănaserăm, trăgănasem*
a II-a (voi) trăgănați (să) trăgănați trăgănați trăgănarăți trăgănaserăți, trăgănaseți*
a III-a (ei, ele) trăgănea (să) trăgăneze trăgănau trăgăna trăgănaseră
Intrare: tărăgăiere
tărăgăiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tărăgăiere tărăgăierea
plural tărăgăieri tărăgăierile
genitiv-dativ singular tărăgăieri tărăgăierii
plural tărăgăieri tărăgăierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)