2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TALÁJ s. n. v. talaș.

TALÁȘ s. n. (Cu sens colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s. n.] – Din tc. talaș.

TALÁȘ s. n. (Colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s. n.] – Din tc. talaș.

TALÁȘ s. n. (Cu sens colectiv; și în forma talaj) 1. Așchii lungi și subțiri, răsucite în diferite forme, care se formează în timpul prelucrării lemnului cu anumite unelte. Oamenii lăsau lucrul, se curățau de var sau de talaș, se spălau pe mîini și se duceau. PAS, Z. I 34. 2. Totalitatea sculelor de care are nevoie un cizmar, un dulgher sau alți meseriași. – Variantă: taláj s. n.

TALAS(O)- elem. „mare, ocean”, „pelagic”. (< fr. thalass/o/-, cf. gr. thalassa)

TALÁȘ n. 1) Deșeuri în formă de așchii lungi și subțiri care se desprind la geluirea lemnului. 2) Totalitate a sculelor unui meseriaș (cizmar, lemnar etc.). /<turc. talaș

talaș m. pl. paie groase (din care se fac pălării ordinare): pălării de papură și de talași. [Turc. TALAȘ, pilitură].

taláș m. (turc. talaș, pilitură: bg. talaš). Pl. Munt. Mold. Surcele rămase de la rîndea: a aprinde focu cu talașĭ. – În vest și talajĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TALÁȘ s. strujitură, (Transilv.) hoaspe (pl.). (~ rezultat de la rindeluire.)

TALAȘ s. strujitură, (Transilv.) hoaspe (pl.). (~ rezultat de la rindeluire.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

taláș (-și), s. m. – Strunjitură de lemn. – Var. talaji. Tc. talaș (Șeineanu, II, 346). – Din rom. trebuie să provină pol. talász (Miklosich, Wander., 22).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TALAS-, v. TALASO-.~emie (v. -emie), s. f., anemie hemolitică, prin defect corpuscular, datorată persistenței hemoglobinei fetale; sin. anemie mediteraneeană, leptocitoză ereditară.

Intrare: talas
talas
prefix (I7-P)
  • talas
Intrare: talaș
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talaș
  • talașul
  • talașu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • talaș
  • talașului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talaj
  • talajul
  • talaju‑
plural
genitiv-dativ singular
  • talaj
  • talajului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)