3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

talian1 sn [At: (a. 1829) CR, 3042/31 / V: (reg) dal~ / P: ~li-an / Pl: ~e, ~uri / E: ngr ταλιάνι, rs тальян, tc dalyan] (Reg) 1 Loc îngrădit în apa unui râu sau în mare, folosit pentru pescuit. 2 Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori.

talian2, ~ă smf, a vz italian

TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.

TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.

TALIÁN, taliane și talianuri, s. n. (Regional) Năvod mare fixat cu ancore și piloți, folosit mai ales la prinderea scrumbiilor. Cei mai mari învățau să dreagă plășile talianelor. DUMITRIU, P. F. 220.

talian n. unealtă mare de pescuit pe coastele Mării Negre. [Origină necunoscută].

1) talián, -că s. V. italian.

2) talián și dalián n., pl. e (turc. dalian, ĭaz, loc îngrădit în rîŭ saŭ în mare de pescuit; ngr. taliáni; rus. taliĭán). Dobr. Năvod marin fixat cu ancore și cu piloțĭ și în care peștele intră ca într’o capcană.

*italián, -că s., pl. ienĭ, ience. Locuitor din Italia. Adj. -ian, -iană, pl. ienĭ, iene (rar iane): limba italiană. – Pop. Talian (sîrb. Talijan, turc. Talian, alb. Talĭan, ung. Talián d. ven. Taliano, sic. Talianu). – În cronicĭ și Ital (ngr. Italós). V. broscar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

talián (reg.) (-li-an) s. n., pl. taliáne

talián s. n. (sil. -li-an), pl. taliáne

talián (năvod) s. n., pl. taliane

talián, -ă (= italian) s. m. și f., adj., pl. talieni, -e


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

talián (-ne), s. n. – Năvod. Tc. talian (Scriban), cf. ngr. ταλίανι, rus. talijan (Candrea).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

talián s.n. (reg.) 1. loc îngrădit de ape (râu, mare) pentru pescuit. 2. năvod mare.

talián, talieni, s.m. – Italian. ♦ (top.) Dealul Talianului, în Săcel (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Talian, Tallian, nume de familie (31 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din etnonimul italian, prin afereză; cf. srb. Talijan, alb. Talian, magh. Talián (Scriban).

Intrare: talian (năvod)
talian (năvod) substantiv neutru
  • silabație: -li-an
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talian
  • talianul
  • talianu‑
plural
  • taliane
  • talianele
genitiv-dativ singular
  • talian
  • talianului
plural
  • taliane
  • talianelor
vocativ singular
plural
dalian
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: talian (persoană)
talian (persoană) adjectiv
adjectiv (A21)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talian
  • talianul
  • talianu‑
  • talia
  • taliana
plural
  • talieni
  • talienii
  • taliene
  • talienele
genitiv-dativ singular
  • talian
  • talianului
  • taliene
  • talienei
plural
  • talieni
  • talienilor
  • taliene
  • talienelor
vocativ singular
plural
Intrare: tălian
tălian
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)