2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

Intrare: țâțâi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țâțâi țâțâire țâțâit țâțâind singular plural
țâțâie țâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țâțâi (să) țâțâi țâțâiam țâțâii țâțâisem
a II-a (tu) țâțâi (să) țâțâi țâțâiai țâțâiși țâțâiseși
a III-a (el, ea) țâțâie (să) țâțâie țâțâia țâțâi țâțâise
plural I (noi) țâțâim (să) țâțâim țâțâiam țâțâirăm țâțâiserăm, țâțâisem*
a II-a (voi) țâțâiți (să) țâțâiți țâțâiați țâțâirăți țâțâiserăți, țâțâiseți*
a III-a (ei, ele) țâțâie (să) țâțâie țâțâiau țâțâi țâțâiseră
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țâțâi țâțâire țâțâit țâțâind singular plural
țâțâiește țâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țâțâiesc (să) țâțâiesc țâțâiam țâțâii țâțâisem
a II-a (tu) țâțâiești (să) țâțâiești țâțâiai țâțâiși țâțâiseși
a III-a (el, ea) țâțâiește (să) țâțâiască țâțâia țâțâi țâțâise
plural I (noi) țâțâim (să) țâțâim țâțâiam țâțâirăm țâțâiserăm, țâțâisem*
a II-a (voi) țâțâiți (să) țâțâiți țâțâiați țâțâirăți țâțâiserăți, țâțâiseți*
a III-a (ei, ele) țâțâiesc (să) țâțâiască țâțâiau țâțâi țâțâiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țiții țițiire țițiit țițiind singular plural
țiție țițiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țiții (să) țiții țițiam țițiii țițiisem
a II-a (tu) țiții (să) țiții țițiai țițiiși țițiiseși
a III-a (el, ea) țiție (să) țiție țiția țiții țițiise
plural I (noi) țițiim (să) țițiim țițiam țițiirăm țițiiserăm, țițiisem*
a II-a (voi) țițiiți (să) țițiiți țițiați țițiirăți țițiiserăți, țițiiseți*
a III-a (ei, ele) țiție (să) țiție țițiau țiții țițiiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țiții țițiire țițiit țițiind singular plural
țițiește țițiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țițiesc (să) țițiesc țițiam țițiii țițiisem
a II-a (tu) țițiești (să) țițiești țițiai țițiiși țițiiseși
a III-a (el, ea) țițiește (să) țițiască țiția țiții țițiise
plural I (noi) țițiim (să) țițiim țițiam țițiirăm țițiiserăm, țițiisem*
a II-a (voi) țițiiți (să) țițiiți țițiați țițiirăți țițiiserăți, țițiiseți*
a III-a (ei, ele) țițiesc (să) țițiască țițiau țiții țițiiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țâțăi țâțăire țâțăit țâțăind singular plural
țâțăie țâțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țâțăi (să) țâțăi țâțăiam țâțăii țâțăisem
a II-a (tu) țâțăi (să) țâțăi țâțăiai țâțăiși țâțăiseși
a III-a (el, ea) țâțăie (să) țâțăie țâțăia țâțăi țâțăise
plural I (noi) țâțăim (să) țâțăim țâțăiam țâțăirăm țâțăiserăm, țâțăisem*
a II-a (voi) țâțăiți (să) țâțăiți țâțăiați țâțăirăți țâțăiserăți, țâțăiseți*
a III-a (ei, ele) țâțăie (să) țâțăie țâțăiau țâțăi țâțăiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țâțăi țâțăire țâțăit țâțăind singular plural
țâțăiește țâțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țâțăiesc (să) țâțăiesc țâțăiam țâțăii țâțăisem
a II-a (tu) țâțăiești (să) țâțăiești țâțăiai țâțăiși țâțăiseși
a III-a (el, ea) țâțăiește (să) țâțăiască țâțăia țâțăi țâțăise
plural I (noi) țâțăim (să) țâțăim țâțăiam țâțăirăm țâțăiserăm, țâțăisem*
a II-a (voi) țâțăiți (să) țâțăiți țâțăiați țâțăirăți țâțăiserăți, țâțăiseți*
a III-a (ei, ele) țâțăiesc (să) țâțăiască țâțăiau țâțăi țâțăiseră
Intrare: tataie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tataie tataia
plural
genitiv-dativ singular tataie tataiei
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

țâțâi țâțăire țâțâire țițiire țâțăi țâțăi țiții țiții

etimologie: