2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

TATUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) tatua. [Pr.: -tu-a-] – V. tatua.

TATUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) tatua. [Pr.: -tu-a-] – V. tatua.

TATUÁRE s. f. Acțiunea de a se tatua.

TATUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) tatua.

tatuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. tatuắrii (-tu-ă-)

tatuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. tatuării (sil. -tu-ă-)

TATUÁRE s. tatuaj, (înv.) tatuație. (Operația de ~.)

TATUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) tatua și rezultatul ei; tatuaj. [Pron. -tu-a-. / < tatua].

TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [Pr.: -tu-a] – Din fr. tatouer.

TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. A-și imprima pe piele diferite figuri, cu ajutorul unor materii colorante care nu se mai șterg. ◊ Tranz. Fig. Pe coate cu luceferi, spoit pe piept cu aur Și tatuat cu fulger, să nu-nving? să nu lupt? ARGHEZI, V. 59. Armenii palizi, tatuați de praful de cărbune, ședeau muți în fața paharelor de ceai. BART, E. 323.

TATUÁ, tatuez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) imprima pe piele diferite figuri cu ajutorul unor împunsături și al unor materii colorante care nu se mai șterg. – Fr. tatouer (<engl.).

tatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 tatueáză, 1 pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)

tatuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. tatuéz, 3 sg. și pl. tatueáză, 1 pl. tatuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. tatuéze (sil. -tu-e-); ger. tatuând (sil. -tu-ând)

TATUÁ vb. I. refl., tr. A(-și) imprima pe corp, la suprafața pielii, diferite figuri (în culori) care nu se mai pot șterge. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. tatouer, cf. engl. tatoo].

TATUÁ vb. refl., tr. a(-și) imprima pe corp, la suprafața pielii, diferite figuri (în culori) care nu se mai pot șterge. (< fr. tatouer)

A TATUÁ ~éz tranz. (desene, litere) A imprima pe pielea corpului prin împunsături de ac, înmuiat într-un colorant special. [Sil. -tu-a] /<fr. tatouer

tatuà v. a-și împestrița corpul cu figuri diferit colorate: Negritenii își tatuează corpul.

*tatuéz v. tr. (fr. tatouer, engl. tattoo, d. oceanianu tatahu, cuv. adus din arhipelagu Tahiti de navigatoru Cook). Pictez trupu cu o văpsea introdusă pe supt epidermă pin împunsăturĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TATUARE s. tatuaj, (înv.) tatuație. (Operația de ~.)

arată toate definițiile

Intrare: tatua
  • silabisire: -tu-a
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tatua tatuare tatuat tatuând singular plural
tatuea tatuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tatuez (să) tatuez tatuam tatuai tatuasem
a II-a (tu) tatuezi (să) tatuezi tatuai tatuași tatuaseși
a III-a (el, ea) tatuea (să) tatueze tatua tatuă tatuase
plural I (noi) tatuăm (să) tatuăm tatuam tatuarăm tatuaserăm, tatuasem*
a II-a (voi) tatuați (să) tatuați tatuați tatuarăți tatuaserăți, tatuaseți*
a III-a (ei, ele) tatuea (să) tatueze tatuau tatua tatuaseră
Intrare: tatuare
  • silabisire: -tu-a-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tatuare tatuarea
plural tatuări tatuările
genitiv-dativ singular tatuări tatuării
plural tatuări tatuărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)