2 intrări

7 definiții

TIBETÁN, -Ă, tibetani, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Tibet. 2. Adj. Care aparține Tibetului sau tibetanilor (1), privitor la Tibet ori la tibetani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită în Tibet. – Din fr. tibétain.

TIBETÁN, -Ă, tibetani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) din Tibet. – Din fr. tibétain.

*tibetán adj. m., s. m., pl. tibetáni; adj. f., s. f. tibetánă, pl. tibetáne

tibetán adj. m., pl. tibetáni; f. sg. tibetánă; pl. tibetáne

TIBETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tibet. ◊ (s. f.) limbă din grupul tibeto-birman, cu numeroase dialecte, vorbită în Tibet, Pakistan, Birmania și Nepal. (< fr. tibétain)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CHINO-TIBETANE adj. Limbi ~ v. sino-tibetane.

SINO-TIBETÁNE adj. Limbi ~ = familie de limbi vorbite în Asia și cuprinzând două mari ramuri: thai chineză sau thino-siameză (limba chineză și grupul thai) și tibeto-birmană (limbi vorbite în Tibet, Nepal, NE Indiei, E Bangladeshului și în Uniunea Myanmar). Sin. chino-tibetane.

Intrare: tibetan
tibetan adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tibetan tibetanul tibeta tibetana
plural tibetani tibetanii tibetane tibetanele
genitiv-dativ singular tibetan tibetanului tibetane tibetanei
plural tibetani tibetanilor tibetane tibetanelor
vocativ singular
plural
Intrare: sino-tibetan
sino-tibetan adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sino-tibetan sino-tibetanul sino-tibeta sino-tibetana
plural sino-tibetani sino-tibetanii sino-tibetane sino-tibetanele
genitiv-dativ singular sino-tibetan sino-tibetanului sino-tibetane sino-tibetanei
plural sino-tibetani sino-tibetanilor sino-tibetane sino-tibetanelor
vocativ singular
plural