2 intrări

trată

  • 1. Cambie prin care creditorul dispune unui debitor al său să plătească o sumă de bani unei alte persoane la o dată precizată; poliță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI

etimologie:

  • limba italiană tratta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • Cf. limba franceză traite
    surse: DN
  • limba germană Tratte
    surse: MDN '00

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

TRATÁ, tratez, vb. I. 1. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel. 2. Tranz. A oferi unui musafir mâncare, băutură; a ospăta. 3. Tranz. și refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. Tranz. A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc.; a duce tratative. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc. 6. Tranz. A supune unui tratament (3). ♦ Spec. A supune semințele și plantele acțiunii unor agenți chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [Var.: (înv.) tractá vb. I] – Din it. trattare, lat. tractare.

TRATÁ, tratez, vb. I. 1. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel. 2. Tranz. A oferi unui oaspete mâncare, băutură; a ospăta. 3. Tranz. și refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. Tranz. A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc.; a duce tratative. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc. 6. Tranz. A supune unui tratament (3). ♦ Spec. A supune semințele și plantele acțiunii unor agenți chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [Var.: (înv.) tractá vb. I] – Din it. trattare, lat. tractare.

TRATÁ, tratez, vb. I. 1.. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit chip. Făcea haz de el, fără a-l trata ca pe un egal. SADOVEANU, E. 95. Contez pe amiciția d-tale, ca să-l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu. CARAGIALE, O. II 292. Eram în bună companie, pe un rînd cu Nicu Bălcescu, C. A. Rosetti, frații Brătienii și mai mulți alții, care nu erau mai bine tratați decît mine. GHICA, A. 640. 2. Tranz. A oferi unui oaspete mîncare sau băutură; a ospăta. Pînă iese Gica, tratează-ne cu ceva, țață Salomio, spune Tunsu. STANCU, D. 357. Turcii stau înfipți pe scaune, mestecînd liniștiți și cu sfințenie prăjiturile cu care fuseseră tratați. BART, S. M. 27. 3. Tranz. (Cu privire la bolnavi) A supune unei îngrijiri medicale în scopul vindecării; a căuta. (Refl.) Însuși... își făcea leacurile și se trata. NEGRUZZI, S. I 208. 4. Intranz. A discuta, a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere, la încheierea unui contract, a unei convenții. În biroul căpităniei, patru hamali din comitetul sindicatului tratează... pentru înmormîntarea lui Gălăciuc. SAHIA, N. 40. Acest comitet să trateze diplomaticește cu Poarta. GHICA, A. 72. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc. Balzac a tratat teoria familiei în scenete și imagini. IBRĂILEANU, S. 284. Coșbuc a deslușit conținutul adevărat și real al doinei poporului, dar... în loc de a-l trata în sensul epic, clasic, l-a tratat în parte romantic. GHEREA, ST. CR. III 393. 6. Tranz. A efectua un tratament (3). ♦ A pune o substanță chimică sau un material în contact cu un reactiv chimic, pentru a observa producerea unor reacții chimic specifice sau pentru a obține modificarea calității unui material. ♦ A supune semințele acțiunii unor agenți chimici sau fizici, pentru a preveni și a combate boli datorite insectelor sau ciupercilor. Eu rămîn aici, să facem planul de cultură și să tratăm sămînța. MIHALE, O. 13. – Variantă: (învechit) tractá (GHICA, A. 165, NEGRUZZI, S. II 154) vb. I.

tratá (a ~) vb., ind. prez. 3 trateáză

tratá vb., ind. prez. 1 sg. tratéz, 3 sg. și pl. trateáză

TRATÁ vb. 1. a lua. (L-a ~ cu binele.) 2. v. ospăta. 3. (MED.) a (se) căuta, a (se) îngriji, (pop. și fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, (înv.) a (se) cura, a (se) curarisi. (S-a ~ de astmă.) 4. v. parlamenta. 5. v. negocia. 6. v. dezbate. 7. a aborda, (fig.) a ataca. (A ~ următoarea temă...)

TRATÁ vb. I. 1. tr. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. tr., refl. A (se) supune unui tratament. 3. tr. A oferi unui oaspete mâncare, băutură. ♦ A face cinste. 4. tr. A discuta, a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. 4. tr. A dezvolta o temă științifică, literară etc. 6. tr. (Tehn.) A supune (un corp, o substanță) acțiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ♦ (Agr.) A supune semințele sau solul acțiunii unor agenți chimici sau fizici. [< it. trattare, cf. fr. traiter < lat. tractare].

TRATÁ vb. I. tr. 1. a avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. a oferi unui oaspete mâncare, băutură. ◊ a face cinste. 3. a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. 4. a dezvolta o temă științifică etc. 5. a supune (un corp, o substanță) acțiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ◊ a supune semințele, apa sau solul (acțiunii unor agenți chimici sau fizici. II. tr., refl. a (se) supune unui tratament medical. (< it. trattare, lat. tractare)

A TRATÁ ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A supune efectelor unui comportament (operând după împrejurări cu ceva). ~ cu bunăvoință. 2) A servi cu mâncare sau băutură. 3) (bolnavi sau bolile acestora) A supune acțiunii unui tratament; a lecui. 4) (substanțe, materiale etc.) A supune acțiunii unui agent chimic sau fizic. ~ semințe cu insecticide. 5) (probleme, teme, subiecte etc.) A prezenta în urma unor cercetări. 2. intranz. (despre părți oficiale interesate) A duce tratative în vederea încheierii unor convenții; a negocia. /<lat. tractare, fr. traiter

tratà v. 1. a desvolta, a expune verbal sau prin scris: a trata o chestiune de istorie; 2. a se purta cu cineva într’un mod oarecare: l’a tratat bine; a trata de, a califica; 3. a căuta pe un bolnav; 4. a supune o substanță la acțiunea unui agent chimic: a trata fierul cu un acid; 5. a negocia pentru încheierea unei afaceri sau învoieli: a trata despre pace; 6. pop. a cinsti mai ales cu băuturi: i-a tratat cu înghețată.

TRACTÁ2, pers. 3 tractează, vb. I. Tranz. A remorca un vehicul. – Din fr. tracter.

TRACTÁ1 vb. I v. trata.

TRACTÁ2, pers. 3 tractează, vb. I. Tranz. A remorca un vehicul. – Din fr. tracter.

*tractá (a ~) vb., ind. prez. 3 tracteáză

tractá vb., ind. prez. 1 sg. tractéz, 3 sg. și pl. tracteáză

TRACTÁ vb. I. tr. A exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul; a trage. [P.i. -tez. / < tractat, după fr. traction, tractoire < lat. tractio < trahere – a trage].

TRACTÁ vb. tr. a exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul. (< fr. tracter)

Intrare: trata
trata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) trata tratare tratat tratând singular plural
tratea tratați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tratez (să) tratez tratam tratai tratasem
a II-a (tu) tratezi (să) tratezi tratai tratași trataseși
a III-a (el, ea) tratea (să) trateze trata trată tratase
plural I (noi) tratăm (să) tratăm tratam tratarăm trataserăm, tratasem*
a II-a (voi) tratați (să) tratați tratați tratarăți trataserăți, trataseți*
a III-a (ei, ele) tratea (să) trateze tratau trata trataseră
tracta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tracta tractare tractat tractând singular plural
tractea tractați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tractez (să) tractez tractam tractai tractasem
a II-a (tu) tractezi (să) tractezi tractai tractași tractaseși
a III-a (el, ea) tractea (să) tracteze tracta tractă tractase
plural I (noi) tractăm (să) tractăm tractam tractarăm tractaserăm, tractasem*
a II-a (voi) tractați (să) tractați tractați tractarăți tractaserăți, tractaseți*
a III-a (ei, ele) tractea (să) tracteze tractau tracta tractaseră
Intrare: trată
trată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tra trata
plural trate tratele
genitiv-dativ singular trate tratei
plural trate tratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

TRÁTĂ, trate, s. f. Cambie prin care creditorul dispune unui debitor al său să plătească o sumă de bani unei alte persoane la o dată precizată; poliță. – Din it. tratta.

TRÁTĂ, trate, s. f. Cambie care, în virtutea unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță. – Din it. tratta.

TRÁTĂ, trate, s. f. Cambie care, în virtutea unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane.

trátă s. f., g.-d. art. trátei; pl. tráte

TRÁTĂ s.f. Cambie care, în baza unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță. [< it. tratta, cf. fr. traite].

TRÁTĂ s. f. titlu de credit pe termen scurt care, în baza unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță. (< it. tratta, germ. Tratte)

trată f. poliță de plătit aducătorului o sumă anumită (= it. tratta).