4 definiții pentru tripota

tripotá vb., ind. prez. 1 sg. tripotéz, 3 sg. și pl. tripoteáză

TRIPOTÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A specula, a falsifica. ♦ A face afaceri necinstite, murdare. [< fr. tripoter].

TRIPOTÁ vb. intr. a se ocupa cu lucruri necinstite, murdare; a umbla cu potlogării; a specula, a falsifica. (< fr. tripoter)

*tripotéz v. intr. (fr. tripoter). Mînuĭesc cu necinste, umblu cu matrapazlîcurĭ: a tripota cu listele electorale.

Intrare: tripota
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tripota tripotare tripotat tripotând singular plural
tripotea tripotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tripotez (să) tripotez tripotam tripotai tripotasem
a II-a (tu) tripotezi (să) tripotezi tripotai tripotași tripotaseși
a III-a (el, ea) tripotea (să) tripoteze tripota tripotă tripotase
plural I (noi) tripotăm (să) tripotăm tripotam tripotarăm tripotaserăm, tripotasem*
a II-a (voi) tripotați (să) tripotați tripotați tripotarăți tripotaserăți, tripotaseți*
a III-a (ei, ele) tripotea (să) tripoteze tripotau tripota tripotaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)