7 definiții pentru tropăitură

TROPĂITÚRĂ, tropăituri, s. f. Tropăială. [Pr.: -pă-i-] – Tropăi + suf. -tură.

TROPĂITÚRĂ, tropăituri, s. f. Tropăială. [Pr.: -pă-i-] – Tropăi + suf. -tură.

TROPĂITÚRĂ, tropăituri, s. f. Tropăială. Răsunară tropăituri în săliță, dincolo de prag. V. ROM. noiembrie 1953, 117. În tindă porniră vuiete și tropăituri. SADOVEANU, P. S. 39. Făcui cîțiva pași și deodată se auziră tropăituri. DUNĂREANU, CH. 135.

tropăitúră (-pă-i-) s. f., g.-d. art. tropăitúrii; pl. tropăitúri

tropăitúră s. f., g.-d. art. tropăitúrii; pl. tropăitúri

TROPĂITÚRĂ s. v. tropăit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TROPĂITU s. tropăială, tropăit, tropot, (rar) zupăit, zupăitură, (pop.) treapăd, (reg.) zdupăială, (Mold. și Bucov.) dupăit, dupăitură. (~ de copite.)

Intrare: tropăitură
tropăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tropăitu tropăitura
plural tropăituri tropăiturile
genitiv-dativ singular tropăituri tropăiturii
plural tropăituri tropăiturilor
vocativ singular
plural