2 intrări

15 definiții

tutulúc, -ă, tutulúci, -ce, adj. (reg.) prostănac.

ȚULÚC, țuluci, s. m. (Reg.) Moț1, ciuf. – Cf. bg. culuf, rom. zuluf.

ȚULÚC, țuluci, s. m. (Reg.) Moț1, ciuf. – Cf. bg. culuf, rom. zuluf.

ȚULÚC, țuluci, s. m. (Regional) Moț, ciuf. De-abia mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuși de cît. CREANGĂ, P. 246. – Variantă: țuculúc s. n.[1]

  1. DLRLC listează și forma țuțuluc, care trimite tot la țuluc. cata

țulúc (reg.) s. m., pl. țulúci

țulúc s. m., pl. țulúci

ȚULÚC s. m. (Mold.) Zuluf. (din bg. zuluf, culuf)

ȚULÚC ~ci m. pop. Smoc de păr zbârlit; moț; ciuf. /< bulg. țuluf, ngr. tsulúfi

țuluc n. Mold. chică: mi-l lua de țuluc CR. [Cf. gr. mod. TSULÚFI, zuluf].

țulúc n., pl. e (ngr. dzulufi [scris tzu-], zuluf). Mold. Fam. A apuca de țuluc, a apuca de chică (de păr), a trage o păruĭală. V. cĭuf, moț.

zulúf m. (turc. züluf, d. pers. zülf; ngr. zulúfi și dzulúfi [scris tz-], de unde rom. țuluc. Cp. cu țumburuc). Fire de păr unite și răsucite în spirală paralel unele altora, cum era moda în timpu perucilor, cum purtaŭ cocoanele pînă pe la 1880 și cum îs și percĭuniĭ Jidanilor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: tutuluc
tutuluc adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tutuluc tutulucul tutulu tutuluca
plural tutuluci tutulucii tutuluce tutulucele
genitiv-dativ singular tutuluc tutulucului tutuluce tutulucei
plural tutuluci tutulucilor tutuluce tutulucelor
vocativ singular
plural
Intrare: țuluc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țuluc țulucul
plural țuluci țulucii
genitiv-dativ singular țuluc țulucului
plural țuluci țulucilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țuculuc țuculucul
plural
genitiv-dativ singular țuculuc țuculucului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țuțuluc țuțulucul
plural
genitiv-dativ singular țuțuluc țuțulucului
plural
vocativ singular
plural

țuluc țuculuc țuțuluc

  • 1. regional Moț (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciuf moț un exemplu
    exemple
    • De-abia mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuși de cît. CREANGĂ, P. 246.
      surse: DLRLC

etimologie: