11 definiții pentru urcioruș ulcioruș

URCIORÚȘ1, urciorușe, s. n. Urcioraș. [Var.: ulciorúș s. n.] – Urcior1 + suf. -uș.

URCIORÚȘ2, urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior2.Urcior2 + suf. -uș.

URCIORÚȘ1, urciorușe, s. n. Urcioraș. [Var.: ulciorúș s. n.] – Urcior1 + suf. -uș.

URCIORÚȘ2, urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior2. – Urcior2 + suf. -uș.

URCIORÚȘ1, urciorușe, s. n. (Și în forma ulcioruș) Urcioraș. Ulcioruș... Șede-ntr-un vîrf de picioruș (Curechiul). GOROVEI, C. 125. – Variantă: ulciorúș s. n.

URCIORÚȘ2, urciorușe, s. n. (Învechit) Diminutiv al lui urcior2. (Cu pronunțare regională) Răsipește urciorușile și meișorul din obraz. PISCUPESCU, O. 303.

urciorúș (rar) (-cio-) s. n., pl. urciorúșe

urciorúș s. n., pl. urciorúșe

ULCIORÚȘ s. n. v. urcioruș1.

ULCIORÚȘ s. n. v. urcioruș1.

Intrare: urcioruș
urcioruș substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urcioruș urciorușul
plural urciorușe urciorușele
genitiv-dativ singular urcioruș urciorușului
plural urciorușe urciorușelor
vocativ singular
plural
ulcioruș
substantiv neutru (N1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ulcioruș ulciorușul
plural ulciorușe ulciorușele
genitiv-dativ singular ulcioruș ulciorușului
plural ulciorușe ulciorușelor
vocativ singular
plural