6 definiții pentru vădrar

VĂDRÁR, vădrari, s. m. (în trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar.

VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar.

VĂDRÁR, vădrari, s. m. (Învechit) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. Lăcuste mai puțin pustietoare decît vădrarii, fumărarii, zapciii. RUSSO, S. 109.

vădrár (vă-drar) s. m., pl. vădrári

vădrár s. m. (sil. -drar), pl. vădrári

VĂDRÁR ~i m. înv. Slujbaș însărcinat cu încasarea vădrăritului. /vadră + suf. ~ar

Intrare: vădrar
vădrar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vădrar vădrarul
plural vădrari vădrarii
genitiv-dativ singular vădrar vădrarului
plural vădrari vădrarilor
vocativ singular
plural