2 intrări

15 definiții

VĂICĂRÁ vb. I v. văicări.

VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai.

VĂICĂRÁ vb. I v. văicări.

VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai.

VĂICĂLÍ vb. IV v. văicări.

VĂICĂRÁ vb. I v. văicări.

VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Și în forma văicăra) A se jeli, a se plînge (cu voce tare); a se tîngui, a se văita, a se lamenta. Birjarul mă căuta pe sub trăsură și se văicărea. GALACTION, O. I 108. Ar fi plîns, s-ar fi văicărit, să adune mahalaua la poartă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 185. Începe a se văicăra și a zice: – Vai de mine, moșnege! da ce foc mi-ai adus la casă? CREANGĂ, P. 84. ◊ Fig. Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, Vreascurile țiuiau. CREANGĂ, P. 240. ◊ Intranz. (Rar) Atunci turcii-nțelegeau, Rău prin casă văicărau. TEODORESCU, P. P. 561. ♦ (Peiorativ) A manifesta o falsă desperare. – Variante: văicărá, văicărez și văicăr (SEVASTOS, C. 158), vb. I, văicălí (POPESCU, B. IV 87) vb. IV.

văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă

văicărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văicărésc, imperf. 3 sg. văicăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. văicăreáscă

VĂICĂRÍ vb. v. văita.

A SE VĂICĂRÍ mă ~ésc intranz. A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văita; a se lamenta. /Din vai

văicărí v. a se văieta: călugărițele se văicărau de focul ce le ajunsese ISP. [Tras din vai printr’un intermediar vaicăr, analog lui vaier].

văĭcărésc (mă) v. refl. (d. vaĭ; bg. vaĭkam). Iron. Mă vait plicticos și ridicul: Jidanu se văĭcărea că-ĭ zburase gîștele.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VĂICĂRI vb. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a se plînge, a se tîngui, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeii, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

văicări, văicăresc v. r. (pop.) 1. a se tângui, a se văita 2. (peior.) a manifesta o falsă disperare

Intrare: văicări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) văicări văicărire văicărit văicărind singular plural
văicărește văicăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) văicăresc (să) văicăresc văicăream văicării văicărisem
a II-a (tu) văicărești (să) văicărești văicăreai văicăriși văicăriseși
a III-a (el, ea) văicărește (să) văicărească văicărea văicări văicărise
plural I (noi) văicărim (să) văicărim văicăream văicărirăm văicăriserăm, văicărisem*
a II-a (voi) văicăriți (să) văicăriți văicăreați văicărirăți văicăriserăți, văicăriseți*
a III-a (ei, ele) văicăresc (să) văicărească văicăreau văicări văicăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) văicăli văicălire văicălit văicălind singular plural
văicălește văicăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) văicălesc (să) văicălesc văicăleam văicălii văicălisem
a II-a (tu) văicălești (să) văicălești văicăleai văicăliși văicăliseși
a III-a (el, ea) văicălește (să) văicălească văicălea văicăli văicălise
plural I (noi) văicălim (să) văicălim văicăleam văicălirăm văicăliserăm, văicălisem*
a II-a (voi) văicăliți (să) văicăliți văicăleați văicălirăți văicăliserăți, văicăliseți*
a III-a (ei, ele) văicălesc (să) văicălească văicăleau văicăli văicăliseră
văicăra1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V19.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) văicăra văicărare văicărat văicărând singular plural
vaicără văicărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vaicăr (să) vaicăr văicăram văicărai văicărasem
a II-a (tu) vaicări (să) vaicări văicărai văicărași văicăraseși
a III-a (el, ea) vaicără (să) vaicăre văicăra văicără văicărase
plural I (noi) văicărăm (să) văicărăm văicăram văicărarăm văicăraserăm, văicărasem*
a II-a (voi) văicărați (să) văicărați văicărați văicărarăți văicăraserăți, văicăraseți*
a III-a (ei, ele) vaicără (să) vaicăre văicărau văicăra văicăraseră
văicăra2 (1 -ez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) văicăra văicărare văicărat văicărând singular plural
văicărea văicărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) văicărez (să) văicărez văicăram văicărai văicărasem
a II-a (tu) văicărezi (să) văicărezi văicărai văicărași văicăraseși
a III-a (el, ea) văicărea (să) văicăreze văicăra văicără văicărase
plural I (noi) văicărăm (să) văicărăm văicăram văicărarăm văicăraserăm, văicărasem*
a II-a (voi) văicărați (să) văicărați văicărați văicărarăți văicăraserăți, văicăraseți*
a III-a (ei, ele) văicărea (să) văicăreze văicărau văicăra văicăraseră
Intrare: văicărare
văicărare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular văicărare văicărarea
plural văicărări văicărările
genitiv-dativ singular văicărări văicărării
plural văicărări văicărărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

văicări văicălire văicărare văicărire văicăli văicăra văicăra

  • 1. familiar A se tângui, a se văita, a se căina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Birjarul mă căuta pe sub trăsură și se văicărea. GALACTION, O. I 108.
      surse: DLRLC
    • Ar fi plîns, s-ar fi văicărit, să adune mahalaua la poartă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 185.
      surse: DLRLC
    • Începe a se văicăra și a zice: – Vai de mine, moșnege! da ce foc mi-ai adus la casă? CREANGĂ, P. 84.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, Vreascurile țiuiau. CREANGĂ, P. 240.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar Atunci turcii-nțelegeau, Rău prin casă văicărau. TEODORESCU, P. P. 561.
      surse: DLRLC
    • 1.1. peiorativ A manifesta o falsă desperare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vai
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX