20 de definiții pentru veșmânt vesmânt vestmânt veștmânt

VEȘMẤNT, veșminte, s. n. Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. ♦ (La pl.) Odăjdii. [Var.: veștmấnt, vestmấnt, vesmấnt s. n.] – Lat. vestimentum.

VEȘMẤNT, veșminte, s. n. Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. ♦ (La pl.) Odăjdii. [Var.: veștmấnt, vestmấnt, vesmấnt s. n.] – Lat. vestimentum.

veșmấnt s. n., pl. veșmínte

veșmânt s. n., pl. veșmínte

VEȘMÂNT s. 1. v. haină. 2. (BIS.; la pl.) odăjdii (pl.), (înv.) ornate (pl.). (Preotul s-a îmbrăcat în ~inte.)

VEȘMÂNT ~ínte n. pop. 1) Obiect de îmbrăcăminte; haină; strai. 2) la pl. Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; îmbrăcăminte; vestimentație. /<lat. vestimentum

veșmânt n. 1. haină; fig. cuvântul e veșmântul cugetării; 2. pl. odăjdii. [Lat. VESTIMENTUM].

VESMẤNT s. n. v. veșmânt.

VESTMẤNT s. n. v. veșmânt.

VEȘTMẤNT s. n. v. veșmânt.

VESMẤNT s. n. v. veșmânt.

VESTMÂNT s. n. v. veșmânt.

VEȘTMẤNT s. n. v. veșmânt.

VESMÎ́NT s. n. v. veșmînt.

VEȘMÎ́NT, veșminte, s. n. Orice obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. Călcînd peste cioburi de sticlă, tinichele și resturi de veșminte. ARDELEANU, D. 177. Strălucitele-i veșminte le aruncă el de groază. ALEXANDRESCU, M. 22. Bine-i stă mîndrei gătată Cu veșminte de la șatră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424. ◊ Fig. Munții care înconjurau Azuga purtau veșmîntul verde sau alb. PAS, L. II 156. Cerul și-a schimbat veșmîntul. Ploaia parcă stă să-nceapă. TOPÎRCEANU, B. 20. – Variante: veștmînt (SADOVEANU, O. III 216, EMINESCU, O. I 226, ALEXANDRESCU, P. 135), vestmînt (C. PETRESCU, C. V. 238, COȘBUC, P. I 112, CARAGIALE, O. III 92), vesmînt (DUMITRIU, N. 6) s. n.

VEȘTMÎ́NT s. n. v. veșmînt.

VEȘTMÎ́NT s. n. V. vesmînt.

veșmînt (-mínte), s. n. – Îmbrăcăminte, odăjdii. – Var. veștmînt, vestmînt.Mr. visminte, veștemintu, megl. vișmint. Lat. vestῑmentum (Pușcariu 1878; REW 9281), cf. it. vestimento, prov. vestiment, fr. vêtement, cat., sp., port. vestimenta. Prezența lui ș se datorează probabil unei faze intermediare *veștimînt (după Pușcariu, unei contaminări cu învește). – Der. veș(t)mîntărie, s. f. (odaie sau dulap pentru odăjdii, în biserici); înveș(t)mînta, vb. (a îmbrăca).

veșmî́nt n., pl. inte, vechĭ și urĭ (lat. vestimentum, supt infl. vechĭuluĭ învăsc, a învește, a îmbrăca). Vechĭ. Haĭnă. Azĭ. Haĭnă preuțească în oficiŭ (odăjdiĭ). Fig. Zăpada e veșmîntu ĭerniĭ, frunza a veșmîntu codruluĭ. – Vechĭ și vă-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VEȘMÎNT s. 1. haină, îmbrăcăminte, strai, (pop. și fam.) buleandră, țoală, (reg.) rufă, (Transilv. și Maram.) halub, (depr.) hanță. (Era fără ~ pe trup.) 2. (BIS.; la pl.) odăjdii (pl.), (înv.) ornate (pl.). (Preotul s-a îmbrăcat în ~.)

Intrare: veșmânt
veșmânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular veșmânt veșmântul
plural veșminte veșmintele
genitiv-dativ singular veșmânt veșmântului
plural veșminte veșmintelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vesmânt vesmântul
plural vesminte vesmintele
genitiv-dativ singular vesmânt vesmântului
plural vesminte vesmintelor
vocativ singular
plural
vestmânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vestmânt vestmântul
plural vestminte vestmintele
genitiv-dativ singular vestmânt vestmântului
plural vestminte vestmintelor
vocativ singular
plural
veștmânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular veștmânt veștmântul
plural veștminte veștmintele
genitiv-dativ singular veștmânt veștmântului
plural veștminte veștmintelor
vocativ singular
plural

veșmânt vesmânt vestmânt veștmânt

  • 1. Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: haină strai (haină) 2 exemple
    exemple
    • Călcînd peste cioburi de sticlă, tinichele și resturi de veșminte. ARDELEANU, D. 177.
      surse: DLRLC
    • Strălucitele-i veșminte le aruncă el de groază. ALEXANDRESCU, M. 22.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) plural Totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: îmbrăcăminte vestimentație 3 exemple
      exemple
      • Bine-i stă mîndrei gătată Cu veșminte de la șatră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424.
        surse: DLRLC
      • figurat Munții care înconjurau Azuga purtau veșmîntul verde sau alb. PAS, L. II 156.
        surse: DLRLC
      • figurat Cerul și-a schimbat veșmîntul. Ploaia parcă stă să-nceapă. TOPÎRCEANU, B. 20.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: