2 intrări

34 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. Veșted. [Var.: vestejít, -ă, (pop.) veștezít, -ă adj.] – V. veșteji.

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. Veșted. [Var.: vestejít, -ă, (pop.) veștezít, -ă adj.] – V. veșteji.

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. (Și în forma vestejit ) 1. (Despre plante și părți ale lor; p. ext. despre locul unde cresc plantele) Veșted (1). Vîntu-o foaie vestejită Mi-au adus, mișcînd fereasta. EMINESCU, O. I 125. Vesela verde cîmpie acu-i tristă, veștejită. ALECSANDRI, P. A. 111. Trandafir roșu-nflorit Și la urmă vestejit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. 2. Fig. (Despre oameni și părți ale corpului lor) Veșted (2). Smaranda, veștejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei și zîmbi fericită un moment. REBREANU, R. I 140. Fira privea... Doi bujori tînjiți, Doi ochi veștejiți. COȘBUC, P. II 160. Ne-ați venit apoi... Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil. EMINESCU, O. I 151. – Variante: veștezít, -ă (EMINESCU, N. 79), vestejít, -ă adj.

VEȘTEJÍT adj. v. fanat, trecut.

VEȘTEJÍT adj. v. ofilit.

veștejit a. care a ajuns veșted; veștejit fără de vreme EM.

VESTEJÍ vb. IV v. veșteji.

VESTEJÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină veșted (1); a (se) ofili. 2. Refl. și intranz. Fig. (despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vestejí, (pop.) veștezí vb. IV] – Din veșted.

VEȘTEZÍ vb. IV v. veșteji.

VEȘTEZÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VESTEJÍ vb. IV v. veșteji.

VESTEJÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină veșted (1); a (se) ofili. 2. Refl. și intranz. Fig. (despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vestejí, (pop.) veștezí, vb. IV.] – Din veșted.

VEȘTEZÍ vb. IV v. veșteji.

VEȘTEZÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VESTEJÍ vb. IV v. veșteji.

VESTEJÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. (Și în forma vesteji) 1. Refl. (Despre plante și părți ale lor) A-și pierde prospețimea, a deveni veșted, a începe să se usuce; a se ofili. Dacă o floare se vestejește, oare altă floare nu reînvie mult mai strălucitoare în primăvară? HOGAȘ, M. N. 110. Însă toamna a venit, Plopul meu s-a veștejit. BOLINTINEANU, O. 182. Florile s-au veștejit De cînd tu le-ai părăsit. ALECSANDRI, P. I 109. ◊ (Poetic) Se veștejește floarea frumoasei tinereți. ALECSANDRI, O. 80. (Tranz.) Mi-au luat-o, mi-au răpit-o și deodată au veștejit Floarea sufletului tînăr ce-nflorea l-al slavei soare. DAVILA, V. V. 101. 2. Refl. și (rar) intranz. (Despre oameni-și despre ceea ce ține de natura omenească) A se ofili, a slăbi, a lîncezi, a îmbătrîni; a se trece. Frumusețea veștejește, Dar înțelepciunea crește. PANN, P. V. III 147. Bade, de dragostea ta, M-am veștejit ca iarba. HODOȘ, P. P. 34. A pus fața la pămînt, Ci n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 148. ◊ Tranz. (Învechit și popular) Își veștejea fața de inimă rea. PANN, P. V. I 42. [Dragostele] m-au uscat, m-au vestejit Ca stejarul înfrunzit Cînd de brumă e atins. ALECSANDRI, P. P. 244. ♦ Tranz. Fig. A păta; a dezonora. Întreprinseră acum a da lui Potcoavă coroana frăține-său... vestejită de trei ani pe fruntea unui trîndav cirac al Porței otomane. HASDEU, I. V. 183. Femeia cea mîndră și ușure de minte calcă în picioare credința jurată soțului ei, vestejește onoarea sa și a familiei. FILIMON, C. 201. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a înfiera. Îi veștejește faptele. – Variante: veștezí (ALECSANDRI, P. I 109, CONACHI, P. 12), vestejí vb. IV.

VEȘTEZÍ vb. IV v. veșteji.

arată toate definițiile

Intrare: veșteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) veșteji veștejire veștejit veștejind singular plural
veștejește veștejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) veștejesc (să) veștejesc veștejeam veștejii veștejisem
a II-a (tu) veștejești (să) veștejești veștejeai veștejiși veștejiseși
a III-a (el, ea) veștejește (să) veștejească veștejea veșteji veștejise
plural I (noi) veștejim (să) veștejim veștejeam veștejirăm veștejiserăm, veștejisem*
a II-a (voi) veștejiți (să) veștejiți veștejeați veștejirăți veștejiserăți, veștejiseți*
a III-a (ei, ele) veștejesc (să) veștejească veștejeau veșteji veștejiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vesteji vestejire vestejit vestejind singular plural
vestejește vestejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vestejesc (să) vestejesc vestejeam vestejii vestejisem
a II-a (tu) vestejești (să) vestejești vestejeai vestejiși vestejiseși
a III-a (el, ea) vestejește (să) vestejească vestejea vesteji vestejise
plural I (noi) vestejim (să) vestejim vestejeam vestejirăm vestejiserăm, vestejisem*
a II-a (voi) vestejiți (să) vestejiți vestejeați vestejirăți vestejiserăți, vestejiseți*
a III-a (ei, ele) vestejesc (să) vestejească vestejeau vesteji vestejiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) veștezi veștezire veștezit veștezind singular plural
veștezește veșteziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) veștezesc (să) veștezesc veștezeam veștezii veștezisem
a II-a (tu) veștezești (să) veștezești veștezeai veșteziși veșteziseși
a III-a (el, ea) veștezește (să) veștezească veștezea veștezi veștezise
plural I (noi) veștezim (să) veștezim veștezeam veștezirăm veșteziserăm, veștezisem*
a II-a (voi) veșteziți (să) veșteziți veștezeați veștezirăți veșteziserăți, veșteziseți*
a III-a (ei, ele) veștezesc (să) veștezească veștezeau veștezi veșteziseră
Intrare: veștejit
veștejit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular veștejit veștejitul veșteji veștejita
plural veștejiți veștejiții veștejite veștejitele
genitiv-dativ singular veștejit veștejitului veștejite veștejitei
plural veștejiți veștejiților veștejite veștejitelor
vocativ singular
plural
vestejit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vestejit vestejitul vesteji vestejita
plural vestejiți vestejiții vestejite vestejitele
genitiv-dativ singular vestejit vestejitului vestejite vestejitei
plural vestejiți vestejiților vestejite vestejitelor
vocativ singular
plural
veștezit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular veștezit veștezitul veștezi veștezita
plural veșteziți veșteziții veștezite veștezitele
genitiv-dativ singular veștezit veștezitului veștezite veștezitei
plural veșteziți veșteziților veștezite veștezitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

veștejit vestejit veștezit

  • exemple
    • Vîntu-o foaie vestejită Mi-au adus, mișcînd fereasta. EMINESCU, O. I 125.
      surse: DLRLC
    • Vesela verde cîmpie acu-i tristă, veștejită. ALECSANDRI, P. A. 111.
      surse: DLRLC
    • Trandafir roșu-nflorit Și la urmă vestejit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98.
      surse: DLRLC
    • Smaranda, veștejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei și zîmbi fericită un moment. REBREANU, R. I 140.
      surse: DLRLC
    • Fira privea... Doi bujori tînjiți, Doi ochi veștejiți. COȘBUC, P. II 160.
      surse: DLRLC
    • Ne-ați venit apoi... Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil. EMINESCU, O. I 151.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi veșteji
    surse: DEX '98 DEX '09

veșteji veștezire vesteji veștezi

  • 1. reflexiv tranzitiv A deveni sau a face să devină veșted (1.); a (se) ofili.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ofili 5 exemple
    exemple
    • Dacă o floare se vestejește, oare altă floare nu reînvie mult mai strălucitoare în primăvară? HOGAȘ, M. N. 110.
      surse: DLRLC
    • Însă toamna a venit, Plopul meu s-a veștejit. BOLINTINEANU, O. 182.
      surse: DLRLC
    • Florile s-au veștejit De cînd tu le-ai părăsit. ALECSANDRI, P. I 109.
      surse: DLRLC
    • poetic Se veștejește floarea frumoasei tinereți. ALECSANDRI, O. 80.
      surse: DLRLC
    • Mi-au luat-o, mi-au răpit-o și deodată au veștejit Floarea sufletului tînăr ce-nflorea l-al slavei soare. DAVILA, V. V. 101.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv figurat (Despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lâncezi slăbi 5 exemple
    exemple
    • Frumusețea veștejește, Dar înțelepciunea crește. PANN, P. V. III 147.
      surse: DLRLC
    • Bade, de dragostea ta, M-am veștejit ca iarba. HODOȘ, P. P. 34.
      surse: DLRLC
    • A pus fața la pămînt, Ci n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 148.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv învechit popular Își veștejea fața de inimă rea. PANN, P. V. I 42.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv învechit popular [Dragostele] m-au uscat, m-au vestejit Ca stejarul înfrunzit Cînd de brumă e atins. ALECSANDRI, P. P. 244.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A condamna în mod public.
    exemple
    • Îi veștejește faptele.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Întreprinseră acum a da lui Potcoavă coroana frăține-său... vestejită de trei ani pe fruntea unui trîndav cirac al Porței otomane. HASDEU, I. V. 183.
        surse: DLRLC
      • Femeia cea mîndră și ușure de minte calcă în picioare credința jurată soțului ei, vestejește onoarea sa și a familiei. FILIMON, C. 201.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • veșted
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX